Sunt oameni care îţi rămân în suflet. Sunt oameni pe care îi întâlneşti o dată în viaţă şi de care nu vrei să scapi, pentru că nu poţi. Oamenii care te fac să trăieşti într-o oră cât într-o viaţă.

Fiecare dintre noi a întâlnit cel puţin o dată în viaţă o persoană care să te facă să simţi că îţi fuge pământul de sub picioare, care îţi opreşte respiraţia şi de care nu vrei să te desparţi nici pentru o secundă. E bine sau rău? E al dracului de bine, dar şi al dracului de chinuitor, până decizi tu să trăieşti altfel.

Sunt oameni care îţi rămân în suflet. Sunt cei pe care i-ai cucerit şi care te-au cucerit la rândul lor, pe care i-ai iubit cu toată fiinţa, în ale căror mâini sufletul tău s-a simţit mai sigur ca niciodată. Sunt aceia a căror dragoste te-a ridicat până în înaltul cerului, te-a făcut să te gândeşti cum ţi-ar sta cu el/ea alături toată viaţa şi cum ar arăta copiii voştri. Sunt oameni care îţi trec prin viaţă, dar nu şi prin suflet. Sunt oameni a căror amintire îţi inundă orice gând, chiar dacă ţi-ai jurat să fie capitole închise.

Chiar dacă nu mai sunt prin preajmă, în sufletul tău, ei sunt încă vii, pentru că iubirea pe care le-o porţi nu a fost consumată încă. Mai ai nevoie de ei în suflet, pentru atunci când ţi se face dor, dar nu şi în viaţă. Sunt acel rău necesar ce, la un moment dat, te oboseşte, te consumă până îi pui punct.

Vorbesc despre acei oameni care fac atât cât fac toţi cei pe care i-ai cunoscut sau avut la un loc. Aceia pe care îi cauţi în fiecare persoană nouă pe care o întâlneşti, pe care speri să o întâlneşti şi pe care ţi-o doreşti alături. Dar ei sunt alţii, nu vor fi niciodată aceşti oameni, nu vor să fie, şi nici tu. Sufletul tău nu își doreşte asta, pentru că ştii că vine la pachet cu suferinţa.

Sursa foto: indonesiaexpat.biz