Sincer, nu ştiu ce se întâmplă cu timpul. Nu prea mai am noţiunea lui. Zilele, orele, minutele, secundele se revarsă în jurul meu cu repeziciune. Nici nu mă mai uit la ceasul de la mână. Pentru că, atunci când o fac, nu-mi vine să cred cât de repede se scurge timpul. Acum e 8 dimineaţa şi sunt în metrou, iar mai târziu văd că e 8 seara, aflându-mă în acelaşi metrou, în drum spre casă, fără pic de vlagă. Simt că nu mai am timp pentru mine şi asta nu-mi place. Vreau să revin la stilul de viaţă de dinainte, să merg la teatru, să mă plimb cu rolele, să citesc o carte, tolănită în iarbă, pe marginea Herăstrăului…a venit vara, ce naiba e monotonia asta? Adică e chiar unul din cele mai urâte lucruri, ce dă cea mai urâtă stare. Mereu m-am ferit de asta. Şi acum, că mă aflu în situaţia asta, nu ştiu ce schimbări să fac. Ok, ce-i drept, am două job-uri, dar niciunul din ele nu-mi displace. So…what can I do?!