Ploua mocnit peste orașul adormit – cine ar fi zis că Veneția va fi așa pustie la orele astea? – iar liniștea străzilor goale era spartă doar de zgomotul ritmic al vaporettelor, care par să nu aibă pauză. În cafeneaua pustie de la colțul străzii, Anna privea absentă pe fereastră – iubește să stea la ferestre în orice loc s-ar afla, în autobuz, în avion, în tren, în cafenea. “La piccola ragazza”, un loc mic și cochet, de artiști citise ea în căutările sale despre ce poți vizita în Veneția acum trei ani când se mutase aici, loc ce devenise a doua sa casă de când l-a descoperit și a regăsit acolo căldura familiară din micul orășel din Maramureș pe care îl lăsase cu tristețe. Aici a găsit inspirație să scrie în jurnal, iar acum își mută privirea de la fereastră la paginile răvășite de pe masă, ce îi aminteau de o luptă: fiecare propoziție era o victorie câștigată cu greu, fiecare pauză – o capitulare. Și astfel, cu zeci de hârtii mototolite, mâzgălite și aruncate, se uită la ceas. Adam trebuia să ajungă acum două ore.

— Încă nu a ajuns? o întreabă Michelle, basistul cafenelei cu care îi place să converseze în pauzele de la scris. Haide să-ți aduc un ceai, zice el neașteptând un răspuns, ștergându-și mâinile pe un șervet.

Anna dădu din cap multumindu-i și se gândi la toate așteptările ei. Așteptarea în sine a lui Adam nu era ceva nou și nu era prima seara când el întârzie atât de mult fără să-i dea măcar un mesaj pe Whatsapp. Și se mai gândi la așteptările de la ea, de la viață, de la scris, de la frumoasa Veneție. Când a împlinit 18 ani, și-a pus viața-ntr-un rucsac și a pornit spre Italia, unde Adam ii promisese ca o va ajuta sa se angajeze și sa iși continue studiile. Numai că Adam a lăsat-o să-si caute singură de lucru, iar studiile au trecut pe locul doi. Chiar trei, pe primele doua fiind el și serviciul de picoliță la restaurantul chinezesc de lângă micuța garsonieră închiriată. Ar fi trebuit să plece de mult. Din cafenea, din garsonieră, din viața lui Adam. Să-i părăsești pe oameni cum te părăsesc ideile când vrei să scrii e cel mai greu lucru.

-Haide, bea ceaiul ăsta de mușețel, e tot ce ai nevoie, o trezi Michelle din gândurile-i ce o biciuiau, acesta mângâind-o lin pe spate.

-Trebuie să vorbim, se deschise brusc ușa cafenelei, iar Anna tresări văzându-l pe Adam.

— La ora asta se vine? zise ea, trântind cu palma în masă. 

Vocea ei răsună în cafeneaua goală, iar Michelle se îndepărta de masă și se apucă rapid de ștersul ceștilor, una dintre activitățile dinainte de închidere.

Adam își dădu jos gluga udă și își lăsă rucsacul greu pe podea. Arăta obosit, dar ochii lui verzi aveau aceeași lumină familiară.

— Știu, am întârziat, răspunse el încet. Și nu doar în seara asta.

Anna simți cum furia îi fierbe sub piele. Îi aruncase reproșurile de atâtea ori în minte, dar acum, când era față în față cu el, tot ce ieșea la suprafață era dezamăgirea.

— Două ore, Adam. Las-o-n căcat de treabă. Două ore.

(Și trei ani, își spuse ea fulgerător în gând)

Adam trase un scaun și ràmase în picioare, privindu-și mâinile.

— Mă simt… pierdut. Cu totul. M-am îndoit de mine, de noi, de tot. Credeam că dacă fug din când în când de lângă tine, o să găsesc un răspuns. Dar nu l-am găsit, Anna. Însă am realizat că tu… că noi avem o poveste de terminat.

— Povestea noastră? Interesant, hai să vorbim direct, ce zici? Ne-am ușura mult Conversația pe care trebuia să o începem acum două ore, spuse uitându-se la ceasul Apple luat de el la mâna a doua de pe un site italienesc.

Adam zâmbi slab.

— Anna, eu…

Anna îl privi lung. Poate era doar ploaia, poate era oboseala, dar simți cum furia începe ușor să se estompeze. Iei loc sau vorbim așa? Tu sus, eu jos, pare că îți place până și asta.

— Anna, te rog… am obosit…

— Oh, tu ai obosit! Hei, tu ai început asta, știi? Tu ai vrut să vin în Veneția, tu ai zis că sunt câinii cu covrigei în coadă, că ne va fi al naibii de bine impreună. Și când colo, iată-te la noi: doi străini de apartament. Pardon, garsonieră.

Adam ridică o sprânceană, recunoscând tonul ei aspru, dar familiar, și zâmbi din nou calm și blând. – nu e recomandat ca autorul sa fie omniscient, ci sa păstreze scena dintr-o singură perspectivă, în sensul că nu ai de unde să știi că Adam ridică sprânceana.

— Te vezi cu altcineva? întrebă ea cu glas încet și temător.

— Doamne, Anna, nu… zise Adam și-i se așeză pe scaun luându-i mâinile calde în mâinile sale ude și reci. Dragostea mea pentru tine e aceeași ca acum trei ani. Doar că lucrurile s-au complicat teribil. Aventura aceea… aventura de acum opt luni, spuse strângând aer lung în piept, are repercusiuni. Urmează să nască.

Anna nu stiu sigur cum să reacționeze la vestea venită ca un boomerang. Se lăsă pe spate, apoi se apleca peste masa, iei cuprinse fața în palme, timp în care aruncă toate ciornele și jurnalul de pe masă.

— Iartă-mă, te rog din suflet să…

Anna își strânse buzele într-un rictus, dar mâinile îi tremurau ușor când și-a luat ceaiul în mâini. Știa că ceva nu funcționează încă de când a aflat de aventura lui Adam cu una dintre colegele lui de la Master. Adam, spre deosebire de ea, și-a putut continua studiile în timp ce lucra ca IT-ist la o firma micuța de calculatoare. Știa, simțea, cerea, reproșa, dar nici nu putea pleca. Pe de o parte erau banii care nu i-ar fi ajuns pentru o chirie de una singură. Pe de altă parte era crudul atașament de el. Dar pe langa toate astea, era singurătatea de care ii era frică. Durerea de a fi complet singură o ținea lângă el.

— Ce facem, Anna?

Ochii lui Adam, umbriți de oboseală, căutară ceva în expresia ei.

— Ce facem? se uită ironic la el, apoi iei îndrepta din noii privirea către fereastră și se uita la picăturile de ploaie prelinse pe geam. Isi șterse lacrimile, își strânse lucrurile de pe jos și și le puse în geantă, apoi se îndreptă spre Michelle. 

— Să mergem la tine. În seara asta am făcut pace cu mine și am luat o decizie ce trebuia luată acum mult timp. Rămâi cu bine, Adam!

*Scena face parte din scrierile de la Atelierul Școlii de Scris Daniel Zărnescu, 20 noiembrie 2024

**Foto by Photography Life

Articolul Atelier Scriere Creativă – O foarte scurtă proză fără titlu :) apare prima dată în Roxana B.

Întregul retreat a fost gândit pentru a aduce împreună iubitorii de yoga și literatură într-o experiență de conectare interioară și exterioară, îmbogățită de frumusețea naturii și a oamenilor.

Eveniment: Yoga and Books

Organizator: iCarte, iParte

Locație: YOUness WELLness Clinic & Retreat

Facilitator yoga: Monica Alexe

Moderator eveniment: Roxana Brănișteanu

Parteneri: YOUness WELLness Clinic & Retreat, Asociația ICARTE, Radio TaNăNaNa, Editura Litera, Careless Beauty, Sloop

Yoga and Books: O experiență transformatoare

la YOUness WELLness Clinic & Retreat

Sesiuni de cunoaștere și îmbrățișări

Ziua a început cu o sesiune de cunoaștere între participanți, alături de o limonadă rece. Momentul a fost menit să ne ajute să ne deschidem și să creăm o atmosferă caldă și prietenoasă. Această primă parte a evenimentului ne-a permis să ne conectăm mai profund și să simțim că facem parte dintr-o comunitate. Îmbrățișările au devenit simbolul deschiderii noastre către ceilalți, dar și către experiența de a trăi prezentul cu inima deschisă.

Yoga la piscină și în interior

Unul dintre momentele frumoas ale retreat-ului a fost atelierul de yoga susținut de Monica Alexe (Aer și Pământ), care s-a desfășurat în două părți distincte. Prima oră a avut loc în aer liber, lângă piscina clinicii, înconjurați de verdeață și sub soarele blând al dimineții. Conectarea cu natura a adus un plus de liniște și echilibru fiecăruia dintre noi.

A doua oră de yoga s-a desfășurat la finalul zilei, într-o sală mare și luminoasă din interiorul clinicii, un spațiu ideal pentru astfel de activități. A fost un moment de aprofundare a posturilor și a respirației, în care ne-am concentrat pe calmarea minții și revitalizarea corpului.

Activități literare și conectare interpersonală

Evenimentul Yoga and Books nu s-a rezumat doar la yoga. Am avut parte și de activități literare, unde am discutat despre cărțile noastre preferate și am explorat teme legate de dezvoltare personală și spirituală. Aceste momente au fost perfecte pentru a ne cunoaște mai bine, pentru a împărtăși gânduri și idei, dar și pentru a ne hrăni mintea cu noi perspective.

Drumeție prin pădurea YOUness și îmbrățișarea copacilor

După activitățile de yoga și discuțiile literare, am pornit într-o scurtă drumeție prin pădurea aflată pe teritoriul YOUness WELLness Clinic & Retreat. Această plimbare a fost o oportunitate minunată de a ne conecta cu natura într-un mod profund, prin îmbrățișarea copacilor și respirația aerului proaspăt. Energia copacilor și liniștea pădurii ne-au oferit un sentiment de pace și revitalizare.

Relaxare la piscină și mese sănătoase

După drumeție, ne-am răsfățat cu câteva momente de relaxare la piscină, savurând fiecare clipă petrecută sub soare și în apă. Mesele oferite de YOUness WELLness Clinic & Retreat au fost vegetariene, delicioase și sănătoase, gândite pentru a susține bunăstarea fizică și mentală. Fiecare fel de mâncare a fost o încântare, preparate cu grijă și pasiune pentru un stil de viață sănătos.

Tombola și premiile surpriză

La finalul zilei, am organizat o tombolă, un moment plin de bucurie și emoție. Printre premiile oferite s-au numărat pachete de cititor de la Editura Litera, care au inclus cărți și plăsuțe personalizate, și produse naturale de la Careless Beauty, singurul brand românesc de produse cosmetice brevetat. A fost o încheiere perfectă pentru un eveniment care a celebrat atât sănătatea interioară, cât și cea exterioară.

O zi de neuitat

Yoga and Books a fost mai mult decât un retreat de o zi – a fost o ocazie de a ne reconecta cu noi înșine și cu cei din jur, de a ne bucura de mișcare, natură, literatură și sănătate. Atmosfera caldă și deschisă a fost susținută de toți cei prezenți, iar experiența trăită la YOUness WELLness Clinic & Retreat va rămâne cu siguranță în sufletele noastre pentru mult timp.

FOTO (realizate de Gina Soare)

Articolul YOGA and BOOKS: Retreat de o zi cu yoga și cărți apare prima dată în Roxana B.

Singurul brand românesc brevetat de produse cosmetice, Careless Beauty și-a adus laolaltă clienții și entuziaștii pentru o experiență unică, în care au descoperit secretele din spatele formulelor create cu grijă de fondatoarea brandului, dr. Elena Oancea. Acest retreat nu a fost doar o călătorie de relaxare, ci o adevărată lecție despre îngrijirea holistică a pielii și despre legătura profundă dintre natură și frumusețe.

Cum s-a desfășurat primul retreat Careless Beauty la Marea Neagră

Retreat-ul a fost structurat în mai multe etape, fiecare aducând participanților o experiență unică și profundă de îngrijire a pielii, prin care dr. Elena Oancea a utilizat produsele Careless Beauty.

1. Surpriza de început: Retreat-ul a debutat cu o degustare de sevă de mesteacăn și suc de cătină. Aceste două ingrediente, esențiale în măștile și gomajele Careless Beauty, sunt benefice nu doar pentru piele, ci și pentru consumul intern. Sucul de cătină provine din grădina Careless Beauty, unde arbuștii sunt cultivați din semințe sălbatice, pentru a menține puterea și concentrațiile naturale. Seva de mesteacăn este recoltată primăvara din copaci seculari din zona subcarpatică, având beneficii remarcabile pentru sănătate datorită acidului betulinic.
2. Aplicarea extractului uleios cu fructe de cătină: Pe toată suprafața corpului a fost aplicat un extract uleios din fructe de cătină, pentru un bronz strălucitor și o protecție UV naturală. Persoanele cu celulită au beneficiat de un masaj cu crema anticelulită Careless Beauty, care stimulează eliminarea apei din țesuturi sub influența razelor solare.
3. Tratamentul facial: După pregătirea corpului, s-a trecut la îngrijirea tenului, începând cu demachierea acestuia folosind extract uleios de cătină și ape florale, care înmoaie și curăță pielea în profunzime.
4. Aplicarea gomajului: S-a aplicat un gomaj unic, cu muguri de brad proaspeți, rășină crudă și suc natural de cătină, seva de mesteacăn, și pulberi din flori de ghiocei și lavandă. Acesta a adus pielii o curățare profundă, hidratare și strălucire.
5. Îndepărtarea gomajului: Gomajul a fost îndepărtat cu apă de molid, un ingredient nou introdus în produsele Careless Beauty.
6. Aplicarea cremei cu efect regenerator: După curățare, s-a aplicat o cremă cu efect regenerator, pentru a revitaliza pielea.
7. Aplicarea măștii revitalizante: O mască revitalizantă cu suc de cătină și sevă de mesteacăn a fost aplicată pe față, oferind un boost de vitamine și antioxidanți care stimulează producția de colagen și acid hialuronic natural.
8. Îndepărtarea măștii: Masca a fost îndepărtată cu apă de molid, lăsând pielea reîmprospătată.
9. Aplicarea elixirului Anti-Aging: Fiecare participant a primit câte 2ml de elixir Anti-Aging, care a fost masat pe ten, urmat de aplicarea unui ulei reparator din rășini de conifere pe glezne și mâini, pregătindu-i pentru o sesiune de meditație de împământare.
10. Tratamentul scalpului: Dr. Oancea a aplicat pe scalp „Magia pentru trup”, un tratament pentru stimularea și regenerarea capilară. Tratamentul a fost făcut sub o meditație de împământare de 12 minute, pe care fiecare participant a ascultat-o în căști, meditație pregătita de fiica Elenei, Ioana Adina Oancea.

Dr. Elena Oancea și pașii către succesul Careless Beauty

Dr. Elena Oancea, chimist și fondatoarea Careless Beauty, a parcurs un drum impresionant în crearea acestui brand unic. Iată câțiva dintre pașii cheie care au condus la succesul său:

1. Educația și formarea profesională: Dr. Oancea a studiat îndeaproape chimia și proprietățile plantelor, obținând cunoștințele necesare pentru a dezvolta produse dermato-cosmetice eficiente și sigure, care respectă principiile naturale.
2. Cercetare și inovație: A investit timp și resurse în cercetarea științifică, testând diverse plante autohtone pentru a dezvolta formule unice. Aceste eforturi au culminat cu obținerea unui brevet, Careless Beauty devenind astfel singurul brand românesc brevetat de produse cosmetice.
3. Lansarea brandului: Cu o bază solidă de cunoștințe și un brevet în portofoliu, dr. Oancea a lansat Careless Beauty, un brand care a captivat rapid atenția pieței prin produse naturale, eficiente și de înaltă calitate.
4. Educația continuă: Pe lângă dezvoltarea de produse, dr. Oancea s-a concentrat și pe educarea publicului, împărtășindu-și cunoștințele prin workshop-uri și evenimente, cum ar fi acest retreat, consolidând astfel legătura dintre știință și natură.

De menționat faptul că brandul Careless Beauty este o afacere de familie, de pleacă de la Bunică – Mamă – Fiică, fiecare ducând numele mai departe, prin promovarea produselor care sunt realizate cu plante 100% naturale, culese manual din cultura proprie.

Acest prim retreat la Marea Neagră a fost o combinație perfectă de relaxare, învățare și îngrijire personală, oferind participanților nu doar o piele frumoasă, dar și o stare de bine profundă, reflectând în totalitate filosofia brandului Careless Beauty. Mai sunt două retreat-uri, pe 18 și 25 august 2024. Detalii de înscriere în afișul de mai jos.

Articolul Primul retreat la Marea Neagră alături de Careless Beauty apare prima dată în Roxana B.

Bărbații, de Holly Gramazio

Pentru cei care iubesc ficțiunea contemporană, „Bărbații”, de Holly Gramazio, este o alegere excelentă. Această carte explorează relațiile complexe dintre bărbați și femei, aducând în prim-plan teme de actualitate și personaje memorabile. Gramazio scrie cu o sensibilitate aparte, reușind să capteze esența emoțiilor umane într-o manieră autentică și profundă. Criticii spun că este o carte amuzantă, pe care îți va face plăcere să o citești în vara lui 2024. Află cine este Lauren și ce bărbați apar în calea ei.

COMANDĂ AICI „BĂRBAȚII”

Povești spuse pe limba apei, de Ava Reid

Dacă ești în căutarea unei evadări într-o lume magică, „Povești spuse pe limba apei”, de Ava Reid, este lectura perfectă. Reid te va purta într-un univers de basm, unde legendele prind viață și magia se împletește cu realitatea. Această carte este o adevărată delectare pentru iubitorii de fantasy, cu o scriitură lirică și o poveste care te va ține cu sufletul la gură. Mituri și superstiții. Forțe întunecate, lumești sau magice. O poveste misterioasă și întunecată. Are toate calitățile din punct de vedere literar și al poveștii pentru o carte excelentă.

COMANDĂ „POVEȘTI SPUSE PE LIMBA APEI”

Tasmania, de Paolo Giordano

Pentru cei pasionați de ficțiunea literară, „Tasmania” de Paolo Giordano este o lectură care nu ar trebui ratată. Giordano, cunoscut pentru stilul său elegant și introspectiv, explorează teme de identitate și apartenență într-o poveste care te va provoca să reflectezi asupra propriei vieți. Este o carte care te va captiva prin profunzimea sa și te va îndemna să te gândești la legăturile dintre trecut și prezent. Te temi de viitor? Paolo Giordano, un nume important și binecunoscut în literatura italiană,  vine și îți oferă o „Tasmanie” proprie, cu vocea sa caldă, descriind în detaliu. Off topic: recomand neapărat „Singurătatea numerelor prime” de la acest autor și te vei îndrăgosti iremediabil de stilul său unic.

COMANDĂ ACUM „TASMANIA”

Codul puterii, de Katty Kay și Claire Shipman

Pentru cei interesați de dezvoltarea personală și profesională, „Codul puterii” de Katty Kay și Claire Shipman este ghidul de care ai nevoie. Această carte oferă sfaturi valoroase despre cum să îți dezvolți încrederea și să îți revendici puterea în diverse aspecte ale vieții. Este o lectură inspirată și motivantă – cu atât mai mult cu cât autoarele scriu din viața reală, intervievând  zeci de femei de toate vârstele, rasele și pregătirile de pe întreg mapamondul – perfectă pentru a-ți seta noi obiective și a-ți găsi motivația necesară pentru a le atinge.

COMANDĂ AICI „CODUL PUTERII”

Indiferent de preferințele tale literare, Editura Trei oferă o varietate de cărți care te vor captiva și te vor inspira. Aceste titluri sunt perfecte pentru a-ți umple zilele de vară cu povești memorabile și momente de reflecție. Alege-ți cartea preferată și lasă-te purtat în lumi noi și fascinante!

Articolul Ce cărți citim în vara lui 2024: Recomandări Editura TREI apare prima dată în Roxana B.

Nu am să pot cuprinde într-un articol cât de mult mi-a plăcut Praga, această boemă capitală a Cehiei. Intră în topul orașelor preferate și îmi doresc să revin și pe o vreme mai călduroasă (aici e de rochii, fuste, sacouri, știți ce zic?). Am vizitat mult într-un timp scurt, dar a meritat fiecare străduță. Haideți să vă povestesc cum m-am simțit în orașul lui Kafka.

Oraș: Praga

Cazare: AirBnb

Avion: WizzAir

Obiective turistice:

Muzeul mașinăriilor sexuale

Prima zi în Praga a fost o călătorie fermecătoare în centrul istoric al orașului. Am început cu Piața Orașului Vechi, dominată de celebrul Ceas Astronomic. O plimbare pe străzile pietruite ne-a purtat în atmosfera medievală, iar vizitarea Muzeului mașinăriilor sexuale ne-a distrat la maximum. Am citit fascinate despre istoria sexuală în viața femeilor și a bărbaților.

8 obiective turistice într-o singură zi

A doua zi am dedicat-o explorării orașului. Am început cu Podul Charles, o construcție începută în anul 1357, sub patronajul regelui Carol al IV-lea, și terminată la începutul secolului al XV-lea. După ce am avut o priveliște încântătoare asupra râului Vltava, la capătul Podului Charles, spre Malá Strana, se află niște scări, iar după ce le cobori intri pe Insula Kampa.

Am continuat cu Muzeul lui Kafka, care nu pot spune că ne-a impresionat foarte tare încât să merite cele 300 de coroane (aproximativ 60 de lei), în sensul că erau informații pe care le găsești în cărți și pe internet; totuși, din muzeu am aflat că renumita „Scrisoare către tata” nu a fost citită niciodată de destinatarul său (abia aștept să mă apuc și eu de această carte; mi-am luat și un semn de carte de la muzeu, să mă automotivez).

Am intrat apoi în Librăria Shakespeare a lui Synove, ce face parte din Shakespeare and Sons. Multe, foarte multe cărți, iar locul e fain tare de rătăcit printre povești și poezii (am căutat ceva de la Bukovski, dar nu aveau ce-mi doream). Vedeți pe Instagram @icarteiparte filmulețe.

Aproape de această librărie, am mai mers puțin pe jos și am ajuns la Zidul lui John Lennon. Fascinante picturile, minunată legendă, iar înăuntru, în muzeu, leșini de plăcere. Era un miros atât de fain, că nu-mi venea să mai ies de acolo. La un pas, un foooarte mic pas am fost să nu cumpăr niște bețe parfumate (care costau 50 de euro).

După masa de prânz (vedeți mai jos și unde am luat mesele), am ajuns la următorul obiectiv de pe listă, la Castelul Praga, una dintre cele mai mari fortărețe medievale din Europa. Nu am vizitat și interiorul însă, pentru că dura undeva la două ore și se închidea. Mi-am propus să revin. Am intrat însă în Palatul Lobkowicz, unde m-am minunat de picturile fascinante. Un alt loc frumos și liniștit a fost Catedrala Klementium.

Cea mai frumoasă librărie din lume

A treia zi eram destul de obosite, după explorarea orașului făcută în urmă cu o zi, așa că am lăsat-o mai ușor. Ce-i drept, eu nici nu mai simt asta de vreo câțiva ani, și anume să bifez cât de mult pot, doar pentru faptul că am ajuns acolo și să nu simt că nu am făcut totul. Praga nu dispare nicăieri, iar eu am de gând să revin. Așa că am vizitat fix cât am avut chef și energie. Lângă Catedrala Klementium se află Biblioteca Klementium, una dintre cele mai frumoase și impresionante din Europa (dacă nu chiar din lume, după cum ne-a spus ghidul, dar revin cu detalii într-un articol separat). Biletul a costat aproximativ 60 de lei, însă nu e tocmai plăcut faptul că nu poți vedea mai mult. Eu am putut face câteva fotografii și filmulețe doar pentru că le-am spus că sunt Roxana Brănișteanu from Romania, who promotes books and reading with the cultural brand called iCarte, iParte and the NGO ICARTE:).

Am mers să vedem și Statuia lui Freud (impresionant cum este „agățată” acolo, între blocuri), am mers apoi spre Cartierul Evreiesc, am ajuns la Straka Academy Garden, Biserica Fecioarei din Tyn, iar seara am lăsat-o pentru Dancing House.

Pe seară am avut grijă să intru într-una dintre mulțimile Candy Miners, de unde am luat… multe sute de grame de jeleuri. Am pus din fiecare câte puțin, dar nu mi-am dat seama când s-a îngreunat ambalajul de am ajuns la o cheltuiala de vreo 40 de euro doar pe jeleuri:). Merită, am cu ce servi prietenii mei buni și voluntari, caîre vin să pregătim bagajele pentru cea mai tare Tabără de Lectură pentru Adulți (aș îndrăzni și eu să zic: din Europa, că e singura tabără de acest gen, dar haideți că îi las pe alții să o spună). Pentru a vă bucura de un content autentic al experienței mele în Praga, vă invit pe Instagram, pe contul @icarteiparte.

Ultima zi a fost dedicată statului la mic dejun prelungit:). Am mai mers prin centru, să vedem Ceasul Astronomic și pe timp de zi, dar cam atât. Cafea și plecat spre aeroport.

Unde am mâncat în Praga

În mare, am mers pe recomandările primite în comunitatea iCarte, iParte, dar nu am dat greș nici cu locurile în care ne-am nimerit. Cea mai bună mâncare (și prețuri cât de cât decente,) am găsit la U-Kroka, un loc autentic ceh. Micul dejun a fost minunat la Bageterie (vis-a-vis de Biblioteca Klemetium). Am mai luat masa la The Wall Pub, unde a fost și muzică live. Ne-a plăcut și la Tiskarna Narodni, dar și la restaurant Certovka. Am băut pentru prima dată o băutură interesantă, fierbinte, sub flacără, într-un pahar uriaș. Mi-a plăcut foarte mult la Yellow Submarine, un loc superb, cu pereți galbeni și decor drăgălaș și plăcut de stat. Totul a fost la superlativ.

Cât a costat să petrec 4 zile în Praga? Avion, cazare, mese, obiective

Nu știu alții cum sunt, dar eu fac parte din categoria care nu se poate lăfăi, așadar pleacă din start în minte cu un anume buget. Mi-am zis că ar trebui să fie suficienți maximum 300 de euro în patru zile, cu absolut toate cheltuielile (fără avion și cazare).

Am achitat în decembrie biletul de avion pe care l-am găsit la 480 de lei și cazarea prin AirBnb cu 350 de lei de persoană. Decente prețurile. Cazarea, dacă e să plătești de unul singur, te duce mult mai mult. Noi am stat relativ aproape de Centru, la 10-12 minute distanță (la Gara din Praga). Nu am fost mulțumite de apă caldă și căldură, se putea mai mult

Pe scurt, în prima zi, am cheltuit 325 de lei (autobuz, taxi, aeroport, cină, muzeu, magazin etc), în a doua zi – 740 de lei (cea mai costisitoare, dar am și intrat în multe muzee cu plată), în a treia zi – 325 de lei, iar în a patra zi 367 de lei. Total avion, cazare, mese, obiective etc: aproape 2500 de lei.

Nu m-am lăfăit, dar m-am răsfățat cu aproape tot ce mi-a poftit inima:). Inclusiv ceva de îmbrăcat, pentru că nu aveam haine de club la mine :)))). Inclusiv ceva de la DutyFree, la plecare din Praga (n-am ce face, una dintre plăcerile mele vinovate se află în Rituals).

Și zic aproape tot, pentru că au mai rămas vreo cinci lucruri pe care nu am apucat: masaj tailandez (costa vreo 200-250 de lei acest răsfăț, ca-n țară dacă stau să mă gândesc bine, doar că în Praga e ceva aparte, nu am mai văzut nicăieri … picioarele băgate în apă cu peștișori…?), Madame Tussauds, binecunoscutul Muzeu de Ceară pe care îl vizitez în majoritatea orașelor pe care le vizitez (nu a fost timp), Biblioteca Strahov (deja vizitasem Klementiun, despre care am să povestesc într-un articol separat) și cel mai tare club din Europa, un NightClub pe cinci nivele (am aflat de el în seara în care aveam deja rezervare la un loc cu muzică live). Dar cum vreau să revin, cândva, într-o vară, am să ajung să fac și lucrurile nefăcute în cele patru zile.

Ce voiam să mai spun – și poate îi ajută și pe alții – este că eu am folosit doar Revolut. Plecasem cu euro cash, însă nu am folosit (în afară de 5,5 euro pe o periuță în DutyFree, pentru că am uitat să iau de acasă). În autobuz, de la aeroportul din Praga până la cazare, am stat să-mi fac cont de Revolut în coroane. A durat vreo cinci minute toată treaba, în care am schimbat rapid din RON în coroane, fără nicio pierdere la schimb.

În concluzie, Praga ne-a captivat cu farmecul ei istoric, arhitectura impresionantă și atmosfera autentică. Fiecare zi a adus cu sine noi descoperiri și aventuri, iar cele patru zile petrecute în acest oraș au fost cu adevărat memorabile. Oricine vizitează Praga va fi fascinat de bogăția ei culturală și de peisajul pitoresc care îi încântă pe toți cei care au privilegiul de a o explora.

GALERIE FOTO (cu iPhone 14)

Articolul Praga în 4 zile: Ce am vizitat și cât a costat apare prima dată în Roxana B.

Tabăra de Lectură pentru Adulți iCarte, iParte

Perioada: 16-19 iunie 2023

Localitate: Castelul Sturdza-Miclăușeni, Iași

Participanți: 18

Organizator: iCarte, iParte by Roxana Brănișteanu

Co-organizator: Events by Ioana Gamen

Parteneri: Cărturești Iași, Sedcom Libris, Apă cu Duh, Domeniile Bohotin, Pop-Cola, Terapie prin Caligrafie, I Wood Be, Sloop, Acuarello, Iulius Mall, Vlad Alui Gheorghe, Terapie prin Caligrafie

Foto: Mihai-Tudor Popescu

ZIUA 1, 16 iunie

-18.00 Să ne cunoaștem!

-19.00 Cina

-20.30 Jocuri literare

Programul pentru vineri a fost de sosire la ora 18.00 și de cunoaștere în cadrul unei activități literare. Deși ne-am întâlnit pentru prima dată, am rezonat foarte bine unii cu alții, am râs, am glumit, am povestit despre cărți, personaje, scriitori și ne-am relaxat la un pahar de vin roșu, Poem de Bohotin, un roșu-rubiniu, cu arome de prune uscate. S-a potrivit de minune contextului și jocului ”Ghicește cartea!”:).

ZIUA 2, 17 iunie

-09.30 Stretching

-10.00 – Mic dejun

-11.00 – Vizităm castelul 

-13.00 – Prânz

-14.00 – Atelier de scriere creativă

-17.30 – Book Club

-19.00 – Cina

-20.30 – Foc de tabără + Cântece la chitară

Dimineața de sâmbătă am început-o cu 30 de minute de mișcare ușoară și stretching la marginea pădurii. Am luat micul dejun, iar la ora 11.00 am avut rezervare pentru vizită în Castelul Sturdza-Miclăușeni. Mă uit acum la poze, la story-urile de pe Instagram (icarteiparte) și am așa, un sentiment plăcut că NOI, din comunitatea iCarte, iParte, am avut parte de toate acestea. A meritat venirea aici. Să nu credeți că în spate nu am avut multe, multe de rezolvat până ca o astfel de organizare să fie așa cum a fost; ca idee, pregătirea unei tabere îmi ia aproximativ trei luni, dar pe parcurs pot apărea tot soiul de neprevăzute. Important însă e faptul că nimeni n-a simțit nimic – sau dacă s-a simțit, nu a fost ceva neplăcut încât și fie nemulțumitor.

Domnul Sebastian de la Castelul Sturdza-Miclăușeni a fost un ghid care ne-a plăcut mult. Nu doar bine documentat, dar și cu simțul umorului, un bun povestitor care ne-a ținut atenți la tot ce ne-a spus și ce ne-a arătat. Am ieșit din castel și am făcut o scurtă plimbare prin pădure, cu un mic joc de vânătoare de obiective de pe domeniul Miclăușeni, datorită unei hărți pe care mi-au dat-o cei de la castel.

Ziua a continuat cu masa de prânz și Atelierul de scriere creativă. De fiecare dată am un sentiment plăcut cu acest atelier. Sunt oameni care spun de la început că nu se pricep și că n-au nici cea mai mică idee despre ce să scrie, dar apoi scot o poveste pe care o citesc cu voce tare, de față cu ceilalți. Probabil ei nu-și dau seama, însă este un exercițiu foarte bun și provocator. Nu trebuie să devii scriitor ori să faci o meserie din scris, dar scrisul în sine este un bun prieten pentru oricine și are un rol important în relaxarea creierului, eliberându-te de stres. Alături de noi a fost și artistul și poetul Vlad Alui Gheorghe de la trupa Adam’s Nest din Iași, care ne-a ascultat textele și ne-a oferit câteva sugestii. La final, toți am votat și am ales echipa câștigătoare, echipa cu cele mai bune povești. Toți din această echipă au primit un discount de 8% la următoarea tabără de lectură (27-30 octombrie 2023, Sinaia, Vila Camelia by Rina Hotels).

Următoarea activitate a fost Clubul de Lectură, de asemenea nelipsit din cadrul taberelor iCarte. Fără să exagerez, cred că a fost cel mai tare club de lectură dintre toate organizate; mulțumiri și participanților care NU au citit cartea – unii au decis să se apuce de ea în urma dezbaterilor de la acest club. Am avut parte de discuții și dezbateri atât de faine și de interesante, încât și aseară, la două zile distanță de la terminarea taberei, am primit mesaje de la cei care au participat că vor să vină la cluburile pe care le desfășor în București. Cartea aleasă a fost ”La sud de graniță, la vest de soare”, de Haruki Murakami, iar părerile negative la adresa cărții (respectiv a autorului) au fost mai puternice decât cele pozitive. Toate părerile, argumentele și contraargumentele, au fost date cu mult bun simț. Apropo, cuvântul cel mai des folosit, pe care l-am auzit și l-am citit în feedbackurile oamenilor, a fost respectul. Adulți conștiincioși:).

După club am luat cina și am ieșit în grădină pentru focul de tabără, unde ne-am bucurat de cântece la chitară. Am stat până s-a stins focul și am intrat în sala în care am ținut majoritatea activităților, unde am continuat seara.

-E sâmbătă, nu ne spune că mergem la culcare de la ora 22.00! mi-au spus câteva persoane.

Adevărul e că vineri seara am încheiat pe la 22.30. Și eu eram obosită, dar m-am gândit la toți care au venit de pe drum atâția kilometri (București, Pitești, Constanța, Sibiu etc) și știam că urmează o sâmbătă cu multe activități. Așa că sâmbătă seara am încheiat-o ceva mai târziu. Am avut la mine jocul Alias (îl luasem ca back up în cazul în care nu reușeam să facem focul de tabără, dacă ar fi plouat) și am stat până pe la miezul nopții. V-am zis că ne-am distrat continuu:).

ZIUA 3, 18 iunie

-09.30 – Stretching

-10.00 – Mic dejun

-11.00 – Atelier de caligrafie 

-14.00 Prânz

-15.00 Atelier de pictură

-17.00 Citim împreună (fiecare ce carte are la el)

-19.00 Cina

-20.00 – Blind Date with a Book + Jocuri

Cam așa s-a desfășurat ziua de duminică. Cele mai multe emoții le-am trăit cu toții în cadrul atelierului de caligrafie, susținut de Gabriela Zamă, pe care o găsiți în social media ca ”terapie prin caligrafie”. Nu am învățat să scriem (mie abia mi-a ieșit un R amărât, iar pentru B nu am mai avut răbdare), ci a fost mai mut o inițiere în această artă a scrierii caligrafice și puțină practică de liniuțe și cuvinte. Am primit cu toții cadouri, numele nostru scris pe câte un semn de carte, care ne-a plăcut mult și pe care îl vom folosi în cărțile pe care le citim. În același timp, eu m-am oprit din activitate pentru a da un scurt interviu celor de la Pro TV care au dorit să facă o știre din tabără. După masa de prânz, am pictat cu toții pe terasă, cu o prăjitură de casă făcută de cei care se ocupă de Domeniul Miclăușeni, având băuturile reci de la Pop Cola și minunatul sifon Apă cu Duh (neapărat să se extindă oamenii ăștia mai departe de Iași, căci produc un sifon neașteptat de bun). Cei de la Acuarello sunt specializați în tehnica ”pictură pe numele”, iar cu detaliile pe care le-am oferit, ceilalți au putut începe să-și picteze tabloul pe care și l-au ales. Este o activitate de multe ore, dar la final ai un tablou drăguț, muncit de tine. De la tabără la tabără păstrez grupu pe Whatsapp și mai comunicăm diverse. Am primit zilele acestea două poze cu tablouri terminate (mă motivează să mă reapuc și eu de al meu :D).

Ultimele activități din seara de duminică au constat în Blind Date with a Book, un joc drăguț de cărți ambalate (Andra din echipa Ioanei Gamen s-a ocupat cu atenție și a fost foarte creativă; toți am admirat opera ei și aproape ne-a părut rău când am rupt ambalajul – aproape, pentru că de fapt voiam să vedem mai repede ce cărți am nimerit). Am citit fiecare câte puțin, apoi am trecut la alte jocuri literare și psihologice, de cunoaștere interpersonală. Cred că a fost seara în care am râs cel mai mult. Se râde mult în toate taberele, probabil și de aceea plecăm cu doi-trei kilograme în plus.

Cina am luat-o cu ploaia bătând în acoperiș (chiar nu a fost zi în care să nu plouă după-amiază-spre seară), iar la sfârșit le-am oferit celorlalți niște diplome (NE-AM* – m-am gândit că merit și eu; de fapt, mi-a plăcut așa mult formatul diplomei încât am vrut să păstrez și eu amintire). Diplomele conțin blazonul Castelului Sturdza și au au fost cadou din partea Măicuței Parascheva, care se ocupă de îngrijirea castelului și a mănăstirii.

ZIUA 4, 19 iunie

-10.00 – Mic dejun 

-11.00 – Plimbare în sat (cu ghid)

-13.00 Prânz + Feedback 

În ultima zi, am renunțat la sport, pentru că urma să luăm la pas satul Miclăușeni. Am avut un fost învățător care ne-a condus prin sat, apoi am stat la mănăstire și am admirat, printre altele, un lac plin cu nuferi. Am luat masa de prânz, s-au scris feedback-uri (la care am plâns eu puțin mai târziu – pur și simplu de recunoștință, pentru că am avut parte de persoane atât de bune și de potrivite) și ne-am îmbrățișat cu multă căldură. Am văzut bucuria din ochii lor. Știu că ne vom revedea cu alte ocazii:)

Mulțumesc, Ioana Gamen, pentru toate contactele și pentru tot ce echipa ta a reușit să facă pe partea de parteneriate! Totul a fost la superlativ și nu ne-a lipsit nimic, iar locul ales, așa cum am simțit de când mi-ați spus de el, a fost exact ce trebuia pentru această tabără de lectură, ajunsă la a treia ediție. Să ne revedem cu bine la noi evenimente! Iași este un oraș superb și abia aștept să revin la voi!

GALERIE FOTO 1

GALERIE FOTO 2

Articolul Tabăra de Lectură pentru adulți de la Castelul Sturdza (Miclăușeni, Iași) apare prima dată în Roxana B.

Despre Munții Căpățânii zău că nu-mi amintesc prea multe de la ora de geografie. Iar despre Vârful lui Roman sau Buila Vânturarița nici atât. Le-am descoperit weekendul trecut, așa că vă invit la acest mic jurnal pe meleagurile românești:). 

Vârful lui Roman, 1850 m, situat la aproximativ 17 km de oraşul Horezu.

La Nord: Latoriței, Ciunget, Malaia

La Est: Stanele Cocora și Piscu Lung, Buila

La Vest: Vârful Ursu, Stâne

La Sud: Mănăstirea Alina

Încep cu munții, exact cum a fost și ordinea. Întâi am ajuns în Târgu Jiu, la prietena mea Ioana, iar a doua zi am urcat în munți. Eu am uitat să întreb, ea a omis să-mi spună, așadar nu am știut că nu e pic de semnal și aproape că am fost dată dispărută două zile . A fost frumos datorită peisajelor, dar trebuie să recunosc că nu-mi place să fiu atât de lipsită de restul lumii, nu mai mult de o zi-două .

Dacă mi-ați citit și celelalte articole, sigur v-ați prins că nu sunt eu o montanistă/munțomană (apropo, nu știam că ambele sunt în DEX :D). Iubesc natura și munții, dar cei din urmă nu au atât de multă prioritate încât să ajung deseori acolo.

Însă de fiecare dată când am ocazia și prind puțin timp, mă aventurez. Fie că am de mers ceva kilometri prin zăpadă, unde primele picioare de om care au călcat au fost… ale mele (înaintea mea fiind doar iepurii sau ce alte vietăți or mai fi mers pe-acolo – vedeți în story-urile mele de pe Instagram).

Nu am făcut un traseu programat și gândit, dar pentru a ajunge la cabana din Vârful Roman nu ai acces cu mașina decât până la un anumit punct. Nu este o zonă care să țină de o primărie anume, așadar singurii care dezăpezesc sunt cei care dețin pensiuni (cred că maximum șapte pensiuni am numărat pe toată porțiunea de 15 kilometri).

Nu am știut la cât răsare soarele, așadar nu l-am prins la țanc, dar tot mi-am încălzit sufletul (și chiar chipul) cu razele lui :P.

Drumurile, nu destinația

A spus-o un clasic, o susțin și eu. Înainte abia așteptam să ajung undeva. Acum doar mă bucur mult de ce întâlnesc pe drum, de peisaje, de natură, de companie. Am avut mult noroc pentru că am prins zăpadă. Ninsese cu doar trei zile în urmă.

Farmecul drumului constă în trasee sălbatice, drumuri pe care nu au mers decât câteva mașini, stâne de oi și de vaci, familii cu copii jucându-se în zăpada de peste un metru, aventurieri plimbându-se cu ATV-urile.

Din păcate, nu am reușit să vizităm mai nimic, deoarece cabana prietenei mele încă nu este terminată și a fost nevoie să facem una-alta; îmi place să dau o mână de ajutor și să pot contribui cu ceva . Nu există magazin, ioc semnal, doar tu și natura. Uneori, e  fain și chiar necesar să ajungi și în astfel de locuri.

Chiar dacă trebuie să cari apă cu cârca, la propriu, pentru că vă spuneam că nu ai acces cu mașina decât până la un anumit punct (mai exact până la Pensiunea Vârful lui Roman; nu mă deranjează să le fac reclamă gratuit, deoarece datorită proprietarului am putut ajunge cu mașina măcar până aici). Avem totuși curent în zonă datorită generatoarelor şi panourilor fotovoltaice. 

Proiect de 10 milioane de euro

Doi oameni de afaceri au încercat aici o investiție uriașă: nu mai puțin de zece milioane de euro, pentru o pârtie de schi cu o lungime de 800 de metri şi o instalaţie de teleschi, o a doua pârtie, cu o lungime de 5.000 de metri şi o instalaţie de telescaun; toate acestea ar fi trebuit finalizate la sfârșitul anului 2021.

Zona a fost promovată și denumită ca o “Elveție a României”, ceea nu e greșit, dacă ajungeți și vedeți peisajele, pentru că zona are un potențial turistic uriaş. Din păcate, cei doi afaceriști nu au luat în calcul câteva aspecte extrem de importante: stațiunea nu avea curent electric, apă şi canalizare, iar drumul de acces era aproape impracticabil iarna. Pentru a ajunge din Horezu la Vârful lui Roman, ai de urcat un drum de 14 kilometri în serpetine și nu este loc pentru două mașini.

Când ne-am întâlnit cu un șofer care venea dinspre pensiune, treaba s-a complicat ușor, chiar dacă aveam o mașină 4X4 și am putut intra în zăpadă pentru a crea puțin spațiu să treaca cealaltă mașină.

E păcat de locul acesta cu atât de mare potențial. Cum spuneam mai sus, nu există curent, nu există apă curentă şi nu este canalizare. Dar există pârtia de schi. Cel puţin, primii 800 de metri din ea. Unii deja au pus anunț de vânzare a pensiunilor construite.

Târgu Jiu, cu a lui eroină și minunata operă a lui Brâncuși

Ne întoarcem la Târgu Jiu acum, pentru că nu vreau să las acest orășel “nepovestit” . Surprinzător că are așa multe case frumoase, unele în stil brâncovenesc, dar știam desigur de  sculpturile deosebite create de Constantin Brâncuşi.

Târgu Jiu este mic – pentru mine, cel puțin, care am trăit în Pitești si mai apoi în București – dar este cel mai mare din județul Gorj. Acesta a dat României numeroase personalități, printre care cel menționat mai devreme, Constantin Brancuși, Gheorghe Magheru, Horațiu Mălăele, Ecaterina Teodoroiu și Tudor Vladimirescu.

Rămân puțin la Ecaterina Teodoroiu (nu foarte mult, căci nu va fi un articol cu lecții se istorie), despre care prietena mea spune, citez, “Dacă ar fi să mă nasc în acea perioadă, aș vrea să pot face tot ce a făcut aceasta femeie; o admir enorm!”. 

„Și-a dat viața cu simplitatea eroismului adevărat, nu pentru a obține apoteoze de vorbe, ci pentru că așa cerea inima ei, pentru că așa credea sufletul ei că se împlinește datoria vieții. Aceea care în vitejia ei comunicativă a murit în clipa când se descoperea spre a-și îndemna ostașii cu vorbele: „Înainte, băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine !”, are drept, din clipa aceea, la cinstirea veșnică a unui nume neuitat de camarazi” 

– Ordinul de zi nr. 1 al Regimentului Lupeni, 23 august 1917

Osemintele Ecaterinei Teodoroiu sunt îngropate chiar în centrul oraşului, în Piaţa Prefecturii (foto mai jos).

Opera lui Brâncuși

Mai spun și eu că Brâncuşi a fost un sculptor ce a făcut cunoscută România peste hotare? Acesta a avut expoziţii în Franţa, Elveţia, Anglia, SUA şi Olanda, iar talentul şi creativitatea sa au fost foarte apreciate de iubitorii de artă.

Cele trei componente – Poarta Sărutului, Masa Tăcerii şi Coloana Infinitului – reprezintă un omagiu adus eroilor ce au fost jertfiţi în primul război mondial. Sunt singurele creaţii brâncuşiene situate în aer liber, aflate pe o axă de peste un kilometru.

Constantin Brâncuși: “Coloana mea nu poate avea nici soclu, nici capitel, cum au coloanele antice, ea nu are nici început și nici sfârșit” – exact așa .

Mă opresc aici, deja am lungit articolul, dar sper că v-am captat puțin atenția. Revin cu alte locuri faine din Târgu Jiu – Horezu pe la anu’, când plănuiesc să fac o nouă vizită (Vai, cât de rău îmi pare că nu m-am oprit în Pădurea Colorată Dumbrava! Pentru unii am înțeles că nu e așa spectaculoasă, dar e ceva ce nu vezi în fiecare zi și pe orice drum ).

Acum câțiva ani am mai fost prin zonă, unde am vizitat Mănăstirea și Peștera Polovragi, dar am pierdut pozele. Vă mai las câteva fotografii cu ce am mai vizitat prin oraș (apropo, nu știu dacă am gorjeni pe-aici, dar m-a fascinat Universitatea, am fotografit-o din toate unghiurile :Pș și liceul Tudor Vladimirescu mi-a plăcut foarte mult, hm… cam tot ce are arhitectură, ce să mai! :P).

Ah, încă un lucru interesant și care a ținut presa pe jar, cât și locuitorii orașului și nu numai este legat de Arethia Tătărescu, al căreu bust a fost dat jos de pe soclu pe motiv că avea sânii mult prea mari. Dacă nu greșesc, bustul a fost ridicat chiar ”noaptea, ca hoții”, pntru cine își mai amintește expresia.

Arethia Tătărescu, supranumită “marea doamna a Gorjului”, este cea care l-a ajutat pe marele artist Brâncuși să realizeze ”Coloana fără Sfârşit”, ”Masa Tăcerii”, ”Poarta Sărutului” şi ”Aleea Scaunelor”. În schimb, nu deraznjează pe nimeni că fix în centrul intersecției orașului Târgu Jiu se află un alt bust (mai jos, în galeria foto). Ș

i uite așa am ajuns noi cap de afiș în publicațiile britanice, care au scris despre cum un ministru al Culturii a luat decizia de a îndepărta bustul celei menționate din cauza… ”sânilor prea sexi” (sau ”prea mari”, ceva de genul).

Un An Nou fericit, cu multe realizări și să ne aducă tot ce ne-a lipsit în acest 2020!

PS: Mulțumesc că ați trecut pe la mine, iar dacă vă plac articolele, vă invit să vă abonați :).

Articolul Pe meleaguri românești: Târgu Jiu și Vârful lui Roman apare prima dată în Roxana B.

Pentru că planul era altul cu o zi în urmă, și anume să mergem la Lacul Scropoasa, unde am fi făcut un traseu de o zi întreagă (Cheile Zănoagei, Cascada 7 Izvoare etc, dar revin la momentul respectiv cu informații), nu am apucat să fac documentare, să știu exact ce avem de făcut în Valea Doftanei. De obicei, plec cu lista făcută (fie în țară, fie în afară), iar de data aceasta știam doar de Barajul Paltinul, de Valea Doftanei și de Astra.

Lacul și Barajul Paltinul

Lac de acumulare petru apă potabilă (pentru orașele Câmpina și Ploiești), Barajul Paltinul a fost construit între anii 1966 și 1971. Este întins pe o lungime de trei kilometri și este situat în județul Prahova, pe Valea Râului Doftana.

Primul lucru pe care îl remarci la Paltinu este apa, care pare să aibă o culoare destul de apropiată de verde-smarald-turquoiz. După care, desigur, întreaga priveliștă oferită. Este mic dacă îl comparăm cu Vidraru sau – nu știu – poate cu Siriu, unde v-am povestit AICI, când am mers cu Claudia la Lacul Vulturilor, numit Lacul fără Fund.

Valea Doftanei

Unul dintre acele locuri instagramabile (după cum am spus, de altfel, și în story-uri pe Instagram – aici pentru FOLLOW) este Valea Doftanei, o comună care s-a format prin unirea satelor Teșila și Trăisteni (istoria celor două începând încă din vremea dacilor). Este un loc liniștit și deloc deranjant că vii să faci un grătar. Noi am fost trei femei, nu ne-am fi pierdut timpul cu aprinsul grătarului și statul lângă carne și, cum am ajuns destul de devreme (în jur de ora 10.00), nu era nici prea aglomerat, nici mult fum și miros de carne (cam atunci începuseră să se aprindă focul și să sfârâie micii). Mie mi-ar fi plăcut tare mult să încerc ”cașcavela”, deoarece comuna Valea Doftanei este renumită pentru acest festival anual al caşcavelei, un altfel de cașcaval (cum nu am mâncat niciodată, n-aș putea spune despre ce e vorba, însă ne-a spus cineva că rețeta originală aparține unui grec care, aflat în vizită prin zonă, le-a învățat pe gospodine cum să o prepare). Anul acesta a fost anulat – ca mai toate festivalurile, de altfel – din cauza restricțiilor privitoare la pandemie. Așa că am pornit cu gândul să mâncăm la renumita pensiune Atra, un loc și mai celebru pe Instagram :).

Pensiunea Atra

Cum nema ”cașcavelă” (e haios, îmi vine să-l păstrez pentru ”nema cașcaval” pentru situații de criză :D) și oricum voiam să ajungem aici pentru a vizita, am zis că cel mai potrivit ar fi să mâncăm ceva la renumitul hotel Astra. Însă aici se poate doar cu rezervare și doar după ora 13.00. Locul este minunat, a meritat să ajungem aici. Chiar este adevărată oază de liniște și, când am mers la Recepție, am văzut foarte multe diplome (deci nu degeaba are 5 stele; și 5 stele la un hotel în România înseamnă ceva). Fetele spun că nu ar veni să se cazeze aici decât cu partenerii. Pentru mine e perfect și cu, și fără :D. Aș scrie, aș face vloguri, aș citi, aș dormi și aș mânca (și ceva în plus, dacă aș fi însoțită, mă rog, voiam doar să spun că e relaxant din toate punctele de vedere :P).

Așadar, am ”mâncat” poze. După ce am fotografia din toate colțurile posibile, ne-am dus la Veverița nu-știu-cum, o cabană de care auzisem că e ok pentru a lua masa ( ca de obicei, eu iar am avut o mică nemulțumire și neplăcere: pastrama de oaie nu era fragedă, ceea ce am și întrebat înainte de a comanda – în fine, servirea nu mi s-a părut uau, noroc cu ciorba și ardeiul iute, cu astea nu dai niciodată greș :D).

Cheile Doftanei, Rezervația de brad Glodeasa, Vârful Secăria și Pasul Predeluș

Unde trebuie să mergem data viitoare când vom reveni în această zonă? Cu siguranță în cele trei locuri scrise mai sus, în intertitlu. Și când te gândești că noi chiar am ajuns aici… Cum spuneam, nu am fost foarte pregătite, prin urmare nici documentate. Am pus pe Waze Cheile Doftanei, însă nu am găsit punctul din care să plecăm pentru a face un mic traseu. Așa că ne-am mulțumit cu pârâul.

Pentru Rezervația de brad Glodeasa nu am fi avut timp (eram puțin condiționate, întrucât una dintre fete trebuia să ajungă devreme în București), care este singura din țară și a doua ca mărime din Europa. Iar de Vârful Secăria – nu-mi vine să cred, dar chiar citisem cu o seară în urmă, însă am uitat să notez, adică am uitat de tot de el. Am trecut pe lângă strada care duce către acel vârf (se poate merge cu mașina, după care pe jos). Din ce am înțeles, ai parte de o panoramă superbă din acest vârf, deci vă rog să nu-l săriți dacă ajungeți pe-aici – m-aș oftica pentru voi cel puțin la fel de tare cum mă oftic pentru mine că nu am urcat acolo :).

În ceea ce privește Pasul Predeluș, de asemenea, nu am fi avut timp pentru el, deși are o altitudine de numai 1295 de metri. Din câte am aflat, acesta este o atracție pentru iubitorii de munte, fiind chiar locul de unde izvorăște râul Doftana. Însă nu sunt singurii munți pe care poți ajunge dacă începi să faci tresee în zonă. Mai ai Zănoaga, Baiu Mare, Unghia Mare și cea Mică, Patru sau Steioasa și mulți alții.

Dar pentru că nu am ajuns în locurile menționate, ne laud că am făcut un mic ocol de vreo opt minute și am urcat într-un sătuc. Ștefania tot întreba unde mergem (ea fiind la volan). E puțin ciudat sentimentul să nu știi unde mergi, mai ales dacă tu conduci, știu, dar m-am făcut că știu eu unde mergem (deși habar n-aveam). Doar am zărit un sat cu numele Șotrile și am indicat să o luăm într-acolo. A fost plăcut pentru drumul în sine, pe care îl tot urcam și-l urcam, simțind altitudinea. Ne-am oprit pentru a face câteva fotografii pe lângă căpițele de fân și ne-am întors :D.

Traseu București – Valea Doftanei

O poți lua prin Târgoviște sau prin Ploiești. Noi am ales varianta a doua și am făcut în jur de două ore (cu tot cu oprit la benzinărie). Sunt cam 112 kilometri, iar drumurile sunt ok. Excepție aș spune că face doar drumul care duce către Atra. Cinci stele, nimic de zis, merită locul, dar până ajungi la ei îți rupi mașina. Probabil aparține primăriei, dar cu atâtea stele și diplome, oare nu ar putea asfalta acea porțiune de numai un kilometru? În rest, a fost o zi tare faină, cu glume, râsete, povești. Pentru alte locuri despre care am mai scris, dați o căutare – “Pe meleaguri românești”:).

GALERIE FOTO

Articolul Pe meleaguri românești: O zi pe Valea Doftanei apare prima dată în Roxana B.

Nu știu de câte ori ați ajuns prin județul Argeș – și nu o spun pentru că eu mi-s argeșeancă – dar vă poate surprinde prin frumusețea peisajelor. Astăzi vă povestesc despre un loc descoperit târziu, abia la 30 și ceva de ani, deși am locuit în județ până acum vreo zece ani. Și mă știți că-mi plac legendele, istoriile, tradițiile :).  Este vorba despre Schitul Cetățuia Negru Vodă, un loc energetic denumit Meteora României.

 URMĂREȘTE-MĂ AICI PE INSTAGRAM 

Cum ieși din comuna Cetățeni, o să zărești niște stânci uriașe și astfel îți dai seama că urmează un peisaj – colț de Rai :).

Sus, în vârf de munte, e o mănăstire

Din șosea până sus, în vârful muntelui, nu faci mai mult de o jumătate de oră. Ar fi totuși ideal să fii cât de cât echipat de drumeție, pentru că potecile sunt înguste și ai de urcate printre stânci, pe alocuri. Vei observa pe traseu – pe lângă minunatul sunet al râului Dâmbovița ce se aude curgând – troițe, cruci, icoane, cățeluși blânzi, păsărele, fluturi, albine, rădăcini de copaci bătrâni, pietre, băncuțe. Și multă verdeață, dacă alegi această perioadă a anului. Se spune că drumul ar fi o reproducere a pașilor și opririlor lui Iisus pe dealul Golgotei. Niciodată, pe niciun traseu pe care l-am făcut, pe niciun munte, nu au curs apele de pe mine ca acum. Eu nu transpir atât de puternic nici la catchball sau la sală, dar nici când am urcat la peste 2000 de metri. Pe acest drum, până când am ajuns la mănăstire, aproape aș fi stors maieul de pe mine. Era ora 19.00, deci nu chiar o căldură insuportabilă. Iar când ajungi, după ce urci treptele… ai să vezi :). Sunt două biserici: cea veche, aflată în peșteră, și cea nouă, din lemn, construită în frumosul stil maramureșean.

Bisericuța din peșteră

Biserica rupestră este cladită în peșteră și are două încăperi. În cea de-a doua m-am speriat puțin (dacă ați văzut la story-uri pe Instagram), unde se află și altarul. Aceasta datează din secolul al XIII-lea, iar pe tavan se observă, pictat și șters de vreme, chipul Mântuitorului.

Chilia lui Zamolxis

Se spune că Zamolxis ar fi scris o parte din învățăturile sale. Chilia era un loc de meditație pentru marele preot al dacilor.

Crucea Dorințelor

Ei, și iată că am ajuns sus de tot, pe tronul lui Negru Vodă, locul în care se spune că se ruga acesta pentru țara sa. Legenda spune că pașii din stâncă ar chiar chiar urmele picioarelor lui Negru Vodă. M-am tot întrebat (tot story pe Instagram puteți vedea) ce e cu acei pași, pentru că sunt două perechi: mai mari și mai mici. Am bănuit că ai domnitorului și ai soției sale,  care se ruga împreună cu el. Știința nu a găsit încă o explicație pentru aceste urme, însă se pare că ele ar avea peste 100.000 de ani vechime (în 2005 chiar ai fost dezgropate oase umane).

Se spune că se îndeplinesc dorințele odată ce ți le-ai pus. Încearcă totuși să nu pleci cu foarte mari așteptări. Ai credință, dar rămâi realist și ai grijă ce ceri, ce îți dorești :). Deși preoții au lăsat un mesaj scris în care îi roagă pe oameni să nu lase lucruri personale, aceștia au făcut exact contrariul.

Cavalerul trac

Silueta Cavalerului trac a fost cioplită în stâncă, așa cum se observă și în imagini. Simbolul acestuia este foarte cunoscut până la Marea Mediterană, un simbol al Zeului Gebeleizis, acesta semnificând nemurire, iae calul însemnând puritate. Culoarea albastră este făcută de oameni, pentru a se vedea mai clar, însă sculptatea Cavalerului trac în stâncă ar fi avut loc acum 3500 de ani.

Mizeria e la locul ei

Din păcate, o să găsiți gunoaie și ceva mirosuri de nedescris. Asta la început de drum. Ne întrebam ce se întâmplă de nu se investește aici. Se poate oricând ridica un hotel sau o pensiune. Sau măcar să se îngrijească cineva de curățenie. Fără a continua acest subiect, spun doar că zona este locuită de rudari. Și nu doresc să intru mai mult în detalii pentru că a fost o drumeție foarte plăcută, cu multă energie, de aceea nu mă opresc la aspectele negative. În plus, exceptând toate acestea, nu am avut probleme cu acești rudari. Bașca, la unii am nimerit direct în curte (știți că Waze mai face figuri), dar ne-au îndrumat către drumul bun.

Un peisaj de vis

Ca să nu închei articolul cu ce am spus mai sus, dacă jos miroase și e murdar, sus te bucuri de o priveliște absolut minunată. Dacă m-am încărcat energetic nu aș putea răspunde. Dacă mi se îndeplinesc dorințele, de asemenea. Însă m-am bucurat de călătoria în sine, de poveștile neîncetate ale Oanei, de fructele cumpărate de la cei care locuiesc în sat, de buchetele imense de flori culese de la o doamnă din Vălenii de Munte, de tot traseul, de toată acea oboseală, de picturile vechi și de cele două bisericuțe, de tot ce am întâlnit și întâlnesc prin aceste frumoase călătorii.

Cum ajungi la Schitul Cetățuia Negru Vodă

Am plecat într-o doară. Oana mă rugase în ultimele zile să facem o plimbare până acolo, însă pentru că am tot fost plecată, nu mai aveam chef de ducă, mai ales că era la două ore de condus, iar ziua de duminică era programată pentru vloguri.

 URMĂREȘTE-MĂ AICI PE YOUTUBE 

Însă imediat ce am terminat de filmat (destul de târziu, pe la ora 14.00) am sunat-o și i-am zis că mergem. Am simțit că își dorește foarte mult. Nu știu dacă v-ați dat seama din ceea ce povestesc pe-aici sau pe Youtube, dar sunt o persoană destul de empatică. Iar în acel moment am simțit cât de mult își dorea ea, prietena mea, să ajungă în acel loc care are o însemnătate specială, după spusele sale. Și apoi, dacă nu-i faci o bucurie unui prieten, apoi cui? Mai ales că gesturi de acest gen sunt reciproce în prietenie :). În plus, știu cum este să îți dorești ceva; uneori, trebuie doar să fie o persoană potrivită, în momentul potrivit:).

Waze ne arăta că facem fix două ore din București către Câmpulung Muscel, zona ce ne interesa pe noi. Am mers pe A1 până pe la kilometrul 50 și ceva, unde am făcut dreapta spre Găești, apoi prin sate, unde am admirat minunile de fructe ce picau din copacii încărcați (mai ales la Vălenii de Munte, o zonă renumită pentru toate acestea). La întoarcere, am oprit și am luat câte ceva din ce am găsit: suc de cătină proaspăt făcut, prune, pere, piersici (Doamne, dar ce piersici zemoase…!). Mai exact, Schitul Cetățuia Negru Vodă se află în comuna Cetățeni, la 44 de kilometri de Târgoviște și la 22 de kilometri de Câmpulung Muscel, ambele – după cum cunoașteți – foste capitale ale Țării Românești.

Informații prețioase

Acestea au fost oferite de băiatul care vindea cruciulițe, cărticele și diverse în interiorul mănăstirii, dar culese și de pe site-ul oficial muscelean.

• Mănăstirea este așezată pe vârful muntelui, la o altitudine de peste 880 de metri
• Râul care curge la poalele muntelui este Dâmbovița
• Schitul Cetațuia Negru Vodă este una dintre cele mai vechi așezări sihastrice din Țara Românească
• Înainte de a se construi acest schit așezarea a fost geto-dacică (a se vedea “Tatăl nostru” dacic în fotografii)
• Cetățuia a fost ridicată pe ruinele cetății dacice, la ordinele lui Negru Vodă, ca loc de refugiu în caz că era cucerită Curtea Domnească de la Câmpulung (se spune că Negru Vodă i-a învins pe tătari prin acele locuri)
• La Cetățuie și-ar fi găsit refugiul și Vlad Țepeș, dar și Mihai Viteazul în 1595, după lupta de la Călugăreni, Matei Basarab în 1634, Constantin Șerban Vodă în 1658, după ce tătarii au incendiat Târgoviștea, sau Constantin Brâncoveanu în 1690
• În anul 1821, schitul a fost incendiat de către turcii care îi urmăreau pe eteriști
• Carol I ar fi vizitat schitul de câteva ori
• Din 1992 schitul devine mănăstire
• Biserica din lemn a fost ridicată în 2004

„Ne împresoară trecutul, ne împresoară umbrele celor ce îngenuncheau în Cetățuie, ce tăiau calea și viața inamicului intrat în valea aceasta. Ne împresoară gândurile, nesiguranțele și temerile ceasului de față” (Gala Galaction, după ce a vizitat Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă).

Pentru alte articole poți da căutare pe acest site – Pe meleaguri românești .

GALERIE FOTO

Articolul Pe meleaguri românești: Schitul Cetățuia Negru Vodă apare prima dată în Roxana B.

Londra este capitala Angliei și a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Este cel mai important centru politic, financiar, cultural și artistic și unul dintre cele mai importante orașe ale lumii.

Populația Londrei este aproape 9.5 milioane de locuitori, cărora li se adaugă alte câteva milioane din zona metropolitană. Orașul are o diversitate de etnii, culturi și religii, Londra fiind unul din cele mai cosmopolite orașe ale lumii, aici locuind, permanent sau temporar, cei mai bogați oameni ai lumii.

Fostă așezare celtă, fostă capitală a provinciei romane Britannia cu numele de Londinium, a devenit capitala Angliei de la sfârșitul secolului al XI-lea. În prezent, Londra continuă sa fie unul dintre cele mai importante centre mondiale pentru finanțe, bănci și pentru companiile de asigurări.

Moneda oficială este lira, iar o liră este echivalentul a 5,43 RON.

Pentru că nu m-am săturat de frumusețea lui după o singură călătorie, m-am întors… de mai multe ori. Un oraș spectaculos cu multe terase, castele și zeci de magazine pentru shopping, fiind renumit pentru numeroasele poduri, însă este un oraș pe care nu îl poți vedea doar într-un city break.

Ce mi-a plăcut cel mai mult?

Să hoinăresc pe străzile orașului și să admir arhitectura clădirilor, să savurez Fish & Chips autentic pe malul Tamisei, să savurez o bere în timp ce mă plimb cu barca, să stau la umbra unui pom în Hyde Park și să mă relaxez… sunt mult prea multe lucruri care îmi plac la Londra, așa că nu mă pot decide ușor ce mi-a plăcut cel mai mult .

Ce este de văzut și de făcut în Londra?

De fiecare dată când am ajuns la Londra, mi-am achiziționat London Pass. Așa am avut asigurată intrarea la cele mai importante obiective turistice ale orașului, iar transportul este inclus în prețul cardului și astfel am economisit destul de multe lire, ținând cont că transportul în Londra este destul de costisitor. Prețul unui astfel de card este de 144 lire pentru șase zile.

Un tur cu vaporul pe Tamisa (Thames River Boat Cruise)

Plimbarea cu vaporul este o aventură de care îți vei aminti și o altă modalitate de a descoperi secretele orașului pentru că totul se vede altfel de pe Tamisa. În funcție de turul pe care îl alegi, durata croazierelor durează între una și două ore, timp în care vă veți putea relaxa, admirând obiectivele turistice dintr-o altă perspectivă.

Piața Trafalgar (Trafalgar Square) este una dintre cele mai cunoscute piețe din Londra, situat în Westminster City (nr. cartierul central al Londrei), în apropiere de Charing Cross (intersecție a șase străzi foarte cunoscute: The Strand, Whitehall, The Mall, Northumberland Avenue și alte două mici străzi). Piața își are numele în urma bătăliei de la Trafalgar, unde armata britanică a învins armatele franceze și spaniole în Războaiele Napoleoniene.

Piața este folosită pentru demonstrații politice și campanii de mediu, pentru vizionarea meciurilor de fotbal sau a meciurilor de tenis de la Wimbledon, fiind punctul central al petrecerii de Anul Nou. Pe lângă numeroasele statui și fântâni, în piață este situată și Galeria Națională de Artă (The National Gallery).

În apropiere de Trafalgar Square, trecând prin Charing Cross, ajungeti la Leicester Square. Piață mică și cochetă, este în întregime zonă pietonală încă din 1670. La zece minute de piață este Piccadilly Circus. Piccadilly Circus este una dintre cele mai cunoscute intersecții din Londra, ce unește strada Regent cu bulevardul Piccadilly.

The Mall. Nu, nu este un mall așa cum credeți. Este drumul ce leagă Trafalgar Square de Palatul Buckingham, prin Admirality Arch. Drumul este închis traficului în weekend, în zilele de sărbătoare și cu ocazia ceremoniilor.

Admirality Arch a fost, pe rând, principala reședință pentru Amiralul Flotei Regale a Marii Britanii, clădire guvernamentală, iar acum a devenit Waldorf Astoria Luxury Hotel.

Palatul Buckingham (Buckingham Palace). Situat în City, palatul este reședința principală din Londra a monarhilor britanici. A devenit Palat Regal în 1837, odată cu urcarea pe tron a reginei Victoria. Palatul are 775 camere: 19 camere de stat, 52 camere regale și camere de oaspeți, 188 de camere pentru angajați, 92 de birouri și 78 de băi.

Palatul este închis pentru public, însă camerele folosite pentru Vizitele de Stat (The State Rooms) pot fi vizitate. Prețul unui bilet variază între 26.5 si 49 de lire, în funcție de ceea ce alegeți să vizitați.

TIP! Înainte de a vizita palatul, asigurați-vă ca nu este închis publicului din cauza Vizitelor de Stat.

Turnul Londrei (Tower of London) este locul de unde se găsesc Bijuteriile Coroane Mari Britanii (The Crown Jewels) și unul dintre cele mai faimoase obiective turistice ale Londrei. Construit inițial ca fortăreață de William Cuceritorul in 1070, turnul a fost pe rând trezorerie, castel, dar și închisoare. Se spune că fantomele celor care și-au pierdut viața aici, încă mai bântuie pe culoarele pietruite din castel.

În perioada dinastiei Tudorilor, Turnul a devenit cea mai importantă închisoare. Oricine reprezenta un pericol pentru rege sau pentru țară era închis aici. Cele mai cunoscute personaje istorice care au fost încarcerate aici sunt Anne Boleyn și Catherine Howard (soțiile regelui Henry al VIII-lea, care și-au pierdut viața pe eșafod), viitoarea regină Elisabeta I, Lady Jane Grey, Sir Walter Raleigh și Guy Fawkes. De asemenea, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, germanii naziști erau aduși aici și împușcați.

Tot în turn găsim si Capela Regală St. Peter ad Vicula, locul unde sunt înmormântate trei dintre cele șase soții ale lui Henry VIII: Anne Bolyn, Catherine Howard și Jane Gray.

Prețul unui bilet pornește de la 28,90 lire. Mai multe detalii aici.

London Eye (Millenium Wheel) este o punte de observare deasupra Londrei deschisă pentru public în anul 2000. Roata are o înălțime de 135 metrii și a fost cea mai înaltă clădire din Londra pentru multă vreme până la construcția clădirii The Shard. Prețul biletelor este de 27.5 lire (dacă sunt rezervare online).

Înainte să vă îndreptați către Abbey, puteți să admirați clădirile din Southbank sau să vă plimbați pe malul Tamisei. Zona este cunoscută sub numele de More London și include Primăria, numeroase cafenele, magazine, restaurante, fiind o zonă în totalitate pietonală.

The Shard (The View from The Shard).  În traducere liberă Ciobul, The Shard este clădirea cea mai înaltă din Europa, cu înălțimea de 309,6 metri. Clădirea găzduiește birouri (Tiffany & CO, Kraft Heinz, Campari, etc), șase restaurante, un hotel de lux, un mini mall, iar la ultimul etaj se află un bar cu o platformă ce oferă o panoramă unică de 360 de grade asupra capitalei.

Platforma se poate vizita, prețul unui bilet este de 34 lire.

Catedrala Westminster (Westminster Abbey). Catedrala a fost construită în anul 960 ca și mică mănăstire pe maulul Tamisei de către călugării Benedictieni. In 1060, regele Edward a cerut să fie reconstruită din piatră în stil gotic și a devenit locul de încoronare, dar și locul de odihnă pentru pentru monarhia britanică.

Începând cu William Cuceritorul, aproape toți regii și reginele au fost încoronați aici (excepție făcând Edward V și Edward VIII care a abdicat înainte de încoronare). Aici sunt peste 3.300 de morminte și 600 de monumente, fiind cea mai mare colecție de sculpturi din Marea Britanie. O dată cu trecerea la anglicanism în secolul XVI, catedrala a devenit o simplă „biserică” la ordinele lui Henry VIII, dar Mary I a readus-o la randul de catedrală câțiva ani mai târziu.

Catedrala a avut o istorie zbuciumată, dar este și în prezent folosită de familia regală pentru nunți, încoronări, înmormântări sau pentru slujbe importante. Este unul dintre obiectivele care nu trebuie ratate cât sunteți la Londra. Un bilet costă 6 lire, dar mai multe detalii despre catedrală și despre minunile pe care le ascunde puteți citi aici.

TIP! Înainte de a vizita Catedrala, este bine să verificați ca nu este închisă pentru evenimentele Familiei Regale sau pentru Vizite de Stat.

Tower Bridge este unul dintre nenumăratele poduri ce trec peste Tamisa. A fost construit acum peste 125 de ani de City of London Corporation pentru a ușura transportul mărfurilor pe cele două maluri ale Tamisei.

TIP! Puteți vizita și interiorul podului, iar prețul unui bilet este de 10.5 lire.

TIP! Aici găsiți orele în care podul se ridică pentru trecerea diferitelor ambarcațiuni.

Catedrala Sf. Paul (St. Paul’s Cathedral). Construcția catedralei a început în anul 640, dar aspectul acesteia a fost modificat de nenumărate ori, în funcție de dorințele fiecărui rege. Una dintre distrugerile majore suferite de catedrală a fost in secolul XVI, o data cu trecerea la anglicanism, când s-a dorit îndepărtarea tuturor urmelor catolicismului în Anglia și au fost impuse noi reforme. Acesta a fost doar începutul distrugerilor la care va fi supusă catedrala de-a lungul anilor. În 1561 acoperișul a ars aproape complet și nu a mai putut fi refacută așa că a devenit auditoriu și grajd. Refacerea catedralei a început în 1666 și a durat peste 50 de ani, doar ca acoperișul să fie din nou distrus în totalitate în Al Doilea Război Mondial, în timpul unui bombardament.

După reconstrucție, catedrala a continuat să fie vizitată de numeroase personalități istorice (Dr. Martin Luther King, Dalalai Lama), însă cele mai importante evenimente au fost nunta Prințului Charles cu Lady Diana Spencer, slujbele organizate de Elisabeta II pentru comemorarea Jubileului de Aur și de Diamant și înmormântarea lui Winston Churchill.

TIP! Atunci când alegeți biletul pentru a vizita catedrala, aveți grijă să includă și opțiunea de sightseeing ca să aveți posibilitatea să urcați în turnul catedralei pentru un peisaj minunat deasupra Londrei. Mai multe detalii despre bilete și tururi aveți aici.

Palatul Kensington (Kensington Palace).  Palatul Kensington a fost inițial o mică vilă la țară cunoscută ca și Nottingham House. A început să fie folosită ca și casă de vacanță de regele William III în 1689. Vila a fost transformată în palat de regina Caroline, în secolul XVII, iar Victoria a locuit aici până când a devenit regină. Palatul a fost utilizat si de Prințesa Margareta (sora actualei regine), ulterior fiind folosit de Prințul si Prințesa de Whales, Charles si Diana – iar William si Harry s-au născut aici, iar pentru o scurtă perioadă de timp, palatul a fost resedința Ducelui și Ducesei de Sussex – Harry și Meghan.

Palatul poate fi vizitat, iar prețul biletului pornește de la 17.5 lire. Mai multe detalii aici.

TIP! Înainte de a vizita palatul, asigurați-vă ca nu este închis publicului.

Churchill War Rooms sunt camerele din buncărul folosit de Winston Churchill și cercul său secret în Al Doilea Război Mondial. Biletele pornesc de la 23 lire.

HMS Belfast este singura navă de luptă care a supraviețuit WWII, este nava care a pornit focul în D Day și poate fi vizitată din anul 1971, când nava a fost transformată în muzeu. Pentru pasionații de istorie, nava este un obiectiv turistic obligatoriu. Accesul se face contra unui bilet de 19 lire.

Grădinile Kew (Kew Gardens). Grădinile Botanice dețin cea mai largă și mai diversă colecție de plante din lume. A fost fondată în 1840 de Societatea Rolială de Horticultură, are o suprafață de peste 120 de hectare și în 2003 a fost inclusă pe lista UNESCO.

Banqueting House este singura clădire care a supraviețuit din Palatul Whitehall (care a fost distrus în 1698 de un incendiu). Tavanul din interior este pictat de Rubens și este prima clădire din Londra construită în stil neo-clasic. De asemenea, este și locul de execuție pentru regele Charles I în 1646.

Apsley House. Apsley a fost casa din Londra a primului duce de Wellington, Arthur Wellsley, cel cunoscut pentru bătălia câștigată la Waterloo împotriva Împăratului Napoleon Bonaparte. Casa este situată la 10 minute de Palatul Buckingham, adresa fiind Hyde Park Corner London W1 sau așa cum este numită de londonezi, Number 1 London.

Aici se pot găsi numeroase colecții de artă – argint și porțelan, câteva picturi renumite de Rubens și Velasquez și câteva galerii unice care atrag atenția asupra poziției și bogăției Ducelui de Wellington.

Prețul unui bilet pentru vizitarea casei este de 12.5 lire.

În imediata apropiere a Apsley House, găsim Wellington Arch. Monumentul a fost construit în cinstea victoriei de la Waterloo, în 1815. Începând cu anul 1999, clădirea a devenit muzeu și este deschisă pentru public. Accesul se face în baza unui bilet ce costă 6.5 lire.

TIP! Nu uitați să urcați pe acoperișul monumentului pentru o priveliște încântătoare asupra împrejurimilor „regale”.

Dacă vrei să faci cumpărături, Oxford Street și Bond Street sunt locurile ideale. Aici veți găsi magazinele celor mai mari designeri din industria modei.

Pentru pasionații de sport, Londra găzduiește anual spuma tenisului feminin și masculin din lume la Turneul de la Wimbledon.  De asemenea, fotbalul este rege în Anglia, iar Londra este casă pentru două echipe legendare în Premier League: Chelsea și Arsenal. Pe lângă stadioanele Albaștrilor și Tunarilor, puteți vizita și stadionul Wembley sau dacă vreți o experiență mai extremă, puteți urca pe acoperișul O2 Arena.

În Londra sunt peste 240 de muzee, însă eu am ales The British Museum și Madame Tussauds.  

The British Museum este unul dintre cele mai vechi și mai impunătoare muzee din lume, colecțiile acoperind peste două milioane de ani de istorie. Este fondat în 1753, fiind și primul muzeu public din lume. În prezent adăpostește unele dintre cele mai importante obiecte și colecții, cu valoare inestimabilă: Piatra Rosetta, Craniul de Cristal, Sfinxul din Taharqo, un fragment din Columna lui Traian, Bustul lui Julius Caesar etc. Intrarea în muzeu este liberă.

Muzeul Madame Tussauds a fost deschis la Londra în anul 1884 și este cel mai faimos dintre cele 21 de asemenea muzee din lume. Deși intrarea este destul de scumpă (32 lire dacă este achiziționat online) este unul dintre cele mai vizitate muzee din capitala Angliei.

Muzeul se află la cinci minute de Baker Street 221B. Dacă aveți vreun mister de rezolvat, îi puteți face o vizită lui Sherlock Holmes și vă va ajuta cu siguranță.

Pentru fanii Harry Potter, trebuie neapărat să vizitați Platforma 9 ¾. Platforma se găsește în King’s Cross Central Station și puteți face poze cu faimosul semn.

Dacă vreți să vizitați platourile de filmare a filmului, puteți ajunge repede la studiourile Warner Bros. Călătoria cu trenul durează doar 45 de minute. Prețul biletelor pentru accesul in studio începe de la 46 de lire, fiind în funcție de turul pe care vreți să îl alegeți.

Londra are 9 parcuri regale, însă preferatul meu este Hyde Park: aici pot admira fântâna Prințesei Diana, mă pot plimba pe Serpentine, îmi pot închipui cum ar fi să mă plimb cu caleașca pe Rotten Row sau doar pot să beau o cafea la una dintre terasele de pe marginea lacului.

Celelalte parcuri sunt:

• Kensington Gardens – parcul dinprejurul Palatului Kensington
• Richmond Park
• Bushy Park
• James’s Park – în fața Palatului Buckingham
• Green Park – în imediata apropiere a Palatului Buckingham
• The Regent’s Park and Primrose Hill
• Greenwich Park – în apropiere de Londra
• Victoria Tower Gardens

Știați că…?

1. Centrul orașului se află într-o biserică
2. Big Ben nu este Big Ben. Turnul se numește Elisabeth Tower, iar clopotul din interior este de fapt Big Ben
3. Primul semafor din lume a fost montat la Londra
4. Televiziunea își are rădăcinile la Londra
5. În Londra este o singură stradă pe care se poate circula pe partea dreaptă și aceasta este în fața Hotelului Savoy și a fost creată special pentru ca taxiurile să poată lăsa clienții în fața ușii acestuia
6. Regina Elisabeta II a trimis primul e-mail în anul 1967
7. Limba franceză a fost limba oficială pentru mai mult de 300 de ani
8. Primul magazin de ciocolată caldă a fost deschis la Londra
9. Palatul Buckingham are propria secție de poliție
10. Poliția nu poartă arme decât în cazuri de urgență
11. Londra este casa a patru World Heritage Sites – Palatul Westminster, Turnul Londrei, Muzeul Greenwich (lângă Londra) și Gradina Botanica Kew
12. Metroul din Londra este cel mai vechi din lume și are 15 linii
13. Palatul Buckingham a fost construit pe locul unde altă dată se ridica un bordel
14. Londra este înfrățită cu Moscova, New York și Berlin
15. Lungimea celor 409 scări rulante din metroul londonez acoperă într-o săptămână de 7 ori distanța necesară pentru o călătorie în jurul lumii
16. Marele incendiu din 1666 a distrus aproximativ 80% din casele rezidenților londonezi, dar se știe că doar 8 oameni au murit în acel dezastru

Mai multe detalii despre monumente, sfaturi pentru cazare, cele mai bune restaurante și evenimente în Londra… găsiți aici.

Cu alte detalii despre ceea ce puteți vizita pe lângă Londra, voi reveni într-un articol viitor.

London, I will be back. That’s a promise.

Because… I am #BornToTravel.

Articolul Jurnal de călătorie: ce mi-a plăcut în Londra și ce poți vizita apare prima dată în Roxana B.