Când vine vorba de genul erotic, este foarte ușor să găsim povești normale, cu personaje extraordinare din punct de vedere fizic, cu o atracție desăvârșită de la prima întâlnire, și probabil foarte mulți bani în joc.

Cele mai bune cărți erotice

Ceva de genul „50 de umbre ale lui Grey”, deși nu am citit cartea, am auzit că este mult mai bună decât filmul, însă consider că o carte, indiferent de gen, trebuie să te poată transpune în lumea ei, astfel încât să intri în pielea personajului. Iar în cazul acestui gen, nu este nevoie de foarte mult efort.

Deși începutul erotismului ca artă a constat în poeme, din cultura greacă sau romană, de-a lungul timpului acesta nu a suferit modificări substanțiale, având mai tot timpul aceleași teme, un exemplu fiind o nuvelă mai veche, a lui Petronius Arbiter, ”Satyricon”, care, pe lângă scenele erotice (care conțineau și orgii, sau diverse ritualuri) a reprezentat în sine o satiră asupra extravaganței romane. Ceea ce multe romane erotice abordează, pe lângă erotismul în sine.

Însă în zilele noastre, acest gen se focusează în mod special pe relațiile frivole dintre oameni. Cum ar fi:

„Strigă-mă pe numele tău” de Andre Aciman

A avut o ecranizare superbă, iar cartea probabil că este mult mai bună, deoarece o consider cea mai inocentă și adevărată formă de seducție. Este vorba despre doi bărbați. Atât vă spun. Însă merită citită, deoarece are un erotism aparte, timid, dar real.

„Povestea lui O” de Pauline Reage

Este total opusul inocenței de care vorbeam în prima carte, deoarece este atât de explicită, încât personal, nu o pot descrie într-un mod mai puțin explicit. Însă, cea denumită ”O”, este, în opinia mea, dovada curajului și a supunerii. În ciuda lecțiilor lui O, de a învăța să evite dragostea prin ceea ce face ea, se îndrăgostește, însă nu acesta este punctul culminant al poveștii. Supunerea și dominarea în lumea lui O sunt singurele lucruri care tronează.

„Infernul lui Gabriel” de Sylvain Reynard

Unde avem povestea profesor-elev, iar Gabriel este cel mai seducător personaj (pe timp de zi) care este umbrit de propria luptă a sinelui. Acesta este specializat în literatura lui Dante Aligheri, în special” Divina Comedie”, de unde probabil autorul și-a ales Infernul lui Dante ca o cale de a transmite mesajul erotic prin legături istorice cu personajele. Foarte interesant.

„Tropicul Cancerului” de Henry Miller

Romanul care a fost interzis în S. U. A., fiind o autobiografie a autorului asupra vieții sale tumultoase, care, pe lângă experiențele sale sociale, descrie și viața sa sexuală, împreună cu experiențele erotice de-a lungul anilor.

„Lolita” de Vladimir Nabokov

Pe care nu am putut să nu o menționez aici, deoarece, chiar dacă nu este considerată o carte erotică de mulți, consider că are elemente sugestive ale erotismului în relația lui Humbert cu Lolita. Amândoi au un ”joc” al seducției inocent, deoarece Lolita este o copilă, și interzis.

Nu omitem a menționa însă (toate) cărțile Sandrei Brown, o legendă a erotismului, dar și Sylvia Day, care este cunoscută pentru seria ”Crossfire”. Cum spuneam însă, erotismul este mai mult decât ceea ce pare, de multe ori invocând probleme personale, traume, sau alte incidente reprimate prin care este exprimată sexualitatea.