Nu, nu iau bani pentru publicitatea asta pozitivă pe care o aduc irlandezilor. Ar fi bine să mă plătească Ryanair sau hai, nu să-mi dea bani, dar măcar un zbor pe lună/la câteva luni ar fi de vis 😁. Am mai zis asta, întotdeauna am să promovez un produs/serviciu care pe mine mă mulțumește, chiar dacă nu sunt plătită pentru el. E bine ca oamenii să afle și alte opinii atunci când fac o alegere. Poate nu ar fi trebuit să fac o comparație între cele două companii de zbor, însă cu Wizzair am zburat cel mai mult, iar cu Ryanair a fost prima dată (dus-întors zic). Ce-i drept, cu ei n-am avut experiențe nebune cum povesteam AICI, când am intrat în cabina pilotului 🤭😁. Dar e timp și pentru experiențe de genul, pentru că plănuiesc să merg tot cu ei (Tarom rămâne, însă, una dintre preferatele mele; că-i de-a noastră, de 😉).

Și aceasta este tot low-cost, la fel ca Wizzair, dar am auzit de ea acum puțini ani, deși a fost înființată înainte de a mă naște eu (în 1985). De fapt, este cel mai mare operator low-cost din Europa (dacă știți vreunul mai ieftin, dați-mi și mie de știre 😅). Eu refuzam să merg cu ei tocmai pentru că sunt cei mai ieftini, iar un serviciu ieftin, de cele mai multe ori, este și prost calitativ. Să nu credeți, însă, că am găsit bilet cu 20 de euro. Nu, nu, am dat 125 de euro (la Wizz era 155) – foarte bun, în orice caz. Ce mă interesează pe mine cel mai mult atunci când aleg un zbor este bagajul. Prefer să-l iau pe cel gratuit, de mână, de zece kilograme decât unul la cală unde plătesc. Țeparii de la Wizzair mi-au luat de două ori câte 40 de euro (da, de două ori, nu m-am învățat minte prima dată 😓), pentru că n-am știut că și roțile trebuie să intre în spațiul acela infim (!), iar cu o altă ocazie, când i-am făcut check-in-ul mamei mele, i-au luat 30 de euro pentru că îl avea pe telefon și nu printat (!).

Ei bine, din aceste “mici” motive am ales să nu mai merg cu ungurii. La Ryanair ai dreptul la două bagaje: unul mic, care nu trebuie să depășească dimensiunile 35x20x20 cm, și unul mare care trebuie să se încadreze exact în 55x40x20 cm (la Wizzair trebuie să bagi geanta de umăr în troler, nu ai voie cu ea altfel – mă rog, s-or fi dat pe brazdă acum, nu am mai zburat de anul trecut cu ei). După ce am căutat o veșnicie după un troler care să fie cât spun cei de la Ryanair pe site și am găsit, spuneam AICI, la Mirano, am mers cu mare teamă la aeroport și am zis “ce o fi, o fi”. Asta pentru că da, aveam dimensiunile potrivite, însă… am cam îndesat chestii multe în băgăjelul meu și era cam bombat 😁. Și mi-am mai luat și geanta de umăr, care numai de umăr nu era, una imensă de altfel. Însă nu m-a pus nimeni să bag niciun bagaj nicăieri. Operatorul Ryanair doar s-a uitat câteva secunde la mine, ăă la bagaj, vreau să zic 😁, a pus etichetă atât pe mânerul trolerului, cât și pe toarta genții și mi-a urat “Drum bun!” 😁.

Zborul a fost unul ușor, exceptând momentele în care trebuia să casc forțat, să molfăi la gumă și să clănțăn dinții 😁, toate astea pentru a scăpa de durerea din urechi pe care o simt la fiecare zbor (știți, din cauza schimbării bruște a altitudinii; cred că se întâmplă oricui, doar că la mine ceva mai acut și zic asta pentru că n-am văzut pe nimeni să stea chinuit ca mine la decolare și la aterizare). Chiar ajută, serios. N-am simțit niciun țiuit în urechi cum se întâmpla în primele mele dăți în care am zburat cu avionul. La întoarcere, însă, lucrurile n-au mai stat așa roz. Ăștia de la Ryanair s-au mișcat încet rău de tot. Trebuia să decolăm la 18.20. La ora aia abia arătam biletul stewardesei sus, în avion. Am plecat la ora 19 și ceva 😓. Dar na, întârzieri poate avea orice companie. Nu dau cu parul că mi-a întârziat zborul aproape o oră :).