Când spun Japonia, primul cuvânt care îmi vine în minte este sushi. Eu am descoperit târziu acest preparat. Păcat. Este pe cât de sănătos, pe atât de bun la gust. Anul trecut, de ziua mea de naștere, am comandat sushi, pe lângă alte mâncăruri, însă mulți au preferat… friptura de porc :). Ah, să nu uit a vă spune un mic secret: deși mulți dintre noi vrem să ne arătăm măiestria cu care mânuim bețișoarele, să știți că sushi se servește cu mâna. Tocmai pentru că nu trebuie să muști din bucățica pe care o servești, ci să o bagi cu totul în gură, pentru a nu deestrăma orezul :).

După filmul “3 idioți” despre care v-am spus că mi-a fost recomandat de către CEO-ul unei companii (dacă nu l-ați văzut până acum, intrați AICI; acesta nu este un film de ratat), am venit cu încă unul, și acesta recomandat tot de un CEO. Am păstrat varianta în engleză pentru că sună mai frumos decât tradus.

În documentarul “Jiro Dreams of sushi”, realizat excelent (81 de minute durează), avem un “tinerel” în vârstă de 85 de ani, Jiro Ono (atât avea când a fost făcut filmul, de fapt; azi are… 92 de ani), care este un maestru desăvârșit în prepararea de sushi. Restaurantul său este renumit în toată lumea (restaurant care a primit trei stele Michelin), are doar câteva locuri (maxim zece) și intrarea se face pe bază de rezervare. Cu cel puțin o lună înainte. De fapt, cu multe luni înainte. Și cu greu.

Jiro este un om simplu. Noaptea visează sushi, iar ziua îl prepară. El a fost declarat de Guvernul Japonez “comoară națională”. Și nu e de mirare. Nu doar pentru calitatea shushi-ului, cât și pentru pasiunea cu care acesta gătește de o viață. Încă din clipa în care am pornit filmul și a apărut chipul ușor încrâncenat al acestui japonez simpatic, l-am plăcut. Are un zâmbet atât de frumos și este de o modestie pe care o ador la oamenii care urcă, treaptă cu treaptă, până ajung în vârful piramidei, dar care n-au nicio problemă să coboare oricând de acolo. Jiro este cel mai bun exemplu de om care reușește în viață, având principii sănătoase după care se ghidează de-a lungul anilor.

Sper să-l vedeți, o să vă placă. Eu l-am mai văzut o dată, acum câțiva ani, când am lucrat într-un restaurant asiatic, unde a trebuit să învăț să prepar sushi :). Făceam de la “nigiri” (citit “nighiri”, în caz că vreți să comandați într-un restaurant 😊) până la “sushi rolls” (deși acesta nu este un produs japonez, ci a fost inventat de americani). Însă departe de mine să fac un sushi precum al maestrului Jiro. Ar fi imposibil, de altfel. Fiul lui Jiro lucrează în restaurant, alături de tatăl său, de peste 50 de ani, dar încă nu se simte pregătit și suficient de bun pentru a prelua frâiele reataurantului și a-i duce numele mai departe.

Ca să lucrezi în restaurantul lui Jiro nu-i deloc simplu. Ai spune că nu e mare lucru să înveți să faci niște “grămăjoare” de orez și să arunci niște pește. Tocmai în orez stă tot secretul. Iar în film veți vedea cum povestește un ucenic, care trudește de zece ani la Jiro, cum a gătit peste 200 de bucăți de “tamagoyaki” (omletă japoneză), timp de patru luni, până când Jiro i-a spus că, în sfârșit, acum e gatită bine și demnă de a fi servită clienților. Pentru că Jiro nu și-a propus să revoluționeze lumea, să fie un geniu (deși este geniu, în opinia mea) ori să aibă mai mulți bani decât Richard Branson, spre exemplu. Nu, el doar vrea să ducă brandul mai departe, făcând cel mai bun și pur sushi din lume.

“In order to make delicious food, you must eat delicious food” (Jiro)

PS: What are you eating this weekend? 😊

Vizionați și trailerul, poate vă face și mai mult cu ochiul 😉.

DISTRIBUIȚI

3 COMENTARII

  1. Am devenit „fan-ul” (A fan is a machine used to create flow within a fluid, typically a gas such as air) tau. Csf n-ai csf. Deci sa inteleg ca tu urmaresti doar filme recomandate de „boși”. Daca un film nu este recomandat de un CEO, acesta este de „cacuț” sau de „futuț”?

LĂSAȚI UN MESAJ