Ei bine, când credeam că le-am văzut pe toate, vine un bezmetic din ăsta și dă cu mine de pământ. ‘ai, ce mă oftic că n-am făcut print screen comentariului, să vedeți acolo ce zicea și ce dădea din el! A scris pe unul dintre grupurile pe care postez, dar pentru că sunt multe, nu mai țin minte unde am văzut. Iar acum dați-mi voie să mă adresez lui, chiar dacă e posibil să nici nu mă citească.

Mă, mațe fripte, că bănuiesc că la asta te gândeai când ai scris astfel, hai să te ajut a înțelege cum se scrie “m-ai” sau “m-ați”. Scuze, te dezamăgesc nițel, dar “mați” nu există decât în cazul în care ochii ți-s mați sau poate bulbucați, habar n-am.

Am mai scris AICI despre cum și de ce se folosește cratima, unde veneam cu exemple de înjurături. Reiau, pe scurt, să înțeleagă și alții care nu știu, iar voi, ceilalți care cunoașteți, să adăugați ce ar mai fi de spus la explicațiile aduse de mine :).

Luăm exemplul de mai sus și despărțim cele două părți de vorbire: pronumele și verbul.

m – pronume personal neaccentuat. Vine de la “pe mine, mă, m”.

–ați (omorât) – verb auxiliar din structura de perfect compus.

Că spui “m-ați” sau “v-ați” regula e aceeași. Pronumele se desparte de verb. Hai să ne jucăm puțin.

M-ai înnebunit. Nu poate fi scris legat pentru că nu vorbești de luna “mai” că te-a înnebunit, care oricum n-ar avea sens aici.

M-a plimbat cu trăsura o noapte întreagă. El m-a plimbat pe mine. Pe cine a plimbat? Pe mine, mă, m-.

M-ați învârtit în hora asta, domnule, de m-ați amețit. Pe mine ați învârtit. Nu e ca “la-ți catrafusele și dispari!”, unde “ia” vine de la verbul “a lua”. “M-“ nu vine decât de la pronume, iar “Ma” nu există.

Când se scrie “mai” legat (sursa: dexonline).

MAI – adv. I. (Servește la formarea gradului comparativ) Mai bun. (Servește la formarea gradului superlativ relativ) Cel mai bun. (Înaintea unui substantiv) Te comporți ca cel mai copil dintre copii. II. (Atenuează ideea exprimată de cuvântul determinat) În parte, puțin,oarecum, într-o oarecare măsură, întrucâtva. Copii și mai cuminți, și mai obraznici. Ploaia mai încetase. III. (Exprimă ideea de aproximație) Aproape; aproximativ; cam. Mai îmi vine a crede. IV. (Arată că, pe lângă lucrurile cunoscute, intervine un element nou) (În enumerări) În afară de aceasta, în plus, pe deasupra. Avea casă, mai ceva bani. V (În propoziții și construcții exclamative, intensifică ideea din frază) Ce mai zgomot, ce mai freamăt!

MAI – maiuri, s.n. Nume pentru diferite unelte sau părți de unelte în formă de ciocan (de lemn), care servesc la bătut, îndesat, nivelat etc.

MAI – maiuri, s.n. (Reg.) Ficat.

MAI – s.m. invar. A cincea lună a anului, care urmează după aprilie; florar.