Cred că am să o fac “vedetă” pe vecina mea 😁. La mine în bloc, chiar pe scara mea, e o nebună. De fapt, sunt două, dar una îmi inspiră mie mai multă milă. Ailaltă are un limbaj cam colorat (am și eu o problemă cu vorbitul porcos: nu în public, nenică 😀). Din cauza mirosului, nu poți urca în lift cu niciuna dintre nebune (ideal ar fi ca nici după ele să nu faci asta; norocul meu că m-am obișnuit să urc pe scări cele zece etaje).

Nebuna numărul unu, cea despre care am scris AICI anul trecut un articol (d-aia zic acum că-i episodul doi 😊), unde povesteam că această nebunie i se trage de la moartea fiicei ei care a încercat să avorteze pe vremea comunismului (cunoașteți în ce condiții se avorta atunci), vorbește, uneori, singură. Nu înțeleg niciodată ce zice. Dar eu râd mereu la ea și o văd că se amuză. Bolborosește ceva acolo, pe limba ei, și a devenit obișnuință ca de fiecare dată când ne vedem să râdem una la alta.

Haideți să vă povestesc dacă tot m-am pornit 😁. Inițial, am crut să fie doar o postare pe Facebook, dar acum mi-am dat seama că aș păstra o amintire la loc de cinste 😊.

Aseară am avut poftă de salată de boeuf (iar salată de boeuf mai bună ca a mea nu face niciun Mega/Lidl sau care o mai fi – și dacă mi-ați vedea mutrișoara acum, ați înțelege că spun asta cu modestie 😊), iar pentru mine pofta este una dintre micile bucurii ale vieții pe care nu pot să nu o iau în seamă (așa-s taurii, gurmanzi). După ce am ornat-o frumos cu maioneză pe deasupra, cu măsline și câțiva gogoșari, ce mi-a venit mie?, să-i duc și nebunei. Ea, de regulă, își cumpără pâine și bere (zău, așa am văzut-o mereu; nu știu cu ce trăiește). I-am mai pus și un fruct și câteva turte dulci pe care le aveam prin casă și m-am postat la ușa ei. Am ciocănit. O dată, de două, nimic. Mi s-a părut că am auzit foșnete în spatele ușii. În fine, i-am lăsat plasa acolo, apoi am mai stat un pic la pândă 😅 (voiam să-i văd reacția, să văd ce zice, nici nu știu exact ce voiam de fapt). Am urcat înapoi la mine. Sper că a luat-o azi dimineață, că nu mai era când am coborât.

***Și așa nu mai împărțisem nimic de multă vreme. Cred că bunică-mii din cer i s-o fi făcut și ei poftă de salată și m-a îndemnat să fac gestul ăsta 😊.