Recenzie „Pacienta tăcută” scrisă de Alex Michaelides
Recenzie „Pacienta tăcută” scrisă de Alex Michaelides
elefant.ro

Mi-am dorit cartea „Pacienta tăcută”, scrisă de Alex Michaelides! Habar nu aveţi cât. Prima oară când am văzut-o pe un grup de lectură mi-am zis că trebuie să o am.

Titlu: Pacienta tăcută
Autor: Alex Michaelides
Gen: Beletristică / Thriller

Coperta carte „Pacienta tăcută”, scrisă de Alex Michaelides
Coperta carte „Pacienta tăcută”, scrisă de Alex Michaelides

Recenzie „Pacienta tăcută” scrisă de Alex Michaelides

Voi aţi văzut-o? Coperta, titlul, prezentarea… absolut genial, îţi dă fiori.

După ce am citit-o mi-am dat seama că intuiţia mea este remarcabilă. Dacă vrei să judeci o carte după copertă în cazul ăsta chiar o poţi face fără să greşeşti.

Romanul de debut al lui Alex Michaelides chiar e o nebunie. O nebunie despre un psihoterapeut într-un spital pentru persoane cu probleme psihice, cu o pacientă criminală care nu vorbeşte. Ce poţi dori mai mult de la un thriller? De fapt ştiu ce poţi dori: intrigă, mister, iubire, răzbunare, secrete, ipocrizie, crime şi cel mai mult un final absolut imprevizibil, ceva care să te lase cu gura căscată după ce ai închis cartea. Şi da… între aceste coperţi le ai de toate.

Acţiunea cărţii este prezentată la persoana 1 în cea mai pare parte din perspectiva lui Theo Faber, un psihoterapeut care a făcut o pasiune pentru cazul Aliciei. Cu şase ani înaintea debutului acţiunii Alicia şi-a ucis soţul împuşcându-l de cinci ori în faţă de la o distanţă mică. După această întâmplare Alicia a refuzat să mai vorbească fiind ulterior internată într-un spital de boli psihice.

O intrigă simplă, o criminală cu sânge rece, un psihoterapeut dedicat dornic să-şi ajute pacienta, o acţiune care îţi dă senzaţia că o poţi urmări şi anticipa dar toate sunt doar nişte aparenţe.

Alex Michaelides este autorul romanului „Pacienta tăcută”
Alex Michaelides este autorul romanului „Pacienta tăcută”

De ce mi-a plăcut romanul „Pacienta tăcută”

„Pacienta tăcută” este un roman atât de inteligent încât atunci când mi-am dat seama că sunt prinsă în capcană era deja prea târziu. Am fost furioasă pe mine că am fost atât de credulă, că în ciuda atâtor thrillere citite m-am lăsat păcălită ca o amatoare.

Ştiţi de câte ori am crezut că ştiu cine e personajul negativ? Toţi doctorii dubioşi şi pacienţii săriţi după fix, până şi psihoterapeuta psihoterapeutului, tipul de la galeria de artă, cumnatul Aliciei, secretara lui, vecina ciudată şi mai ales Alicia, toate aceste personaje erau suspecte pentru mine. Încercam alături de protagonist să aflu adevărul, să pun cap la cap fiecare piesă de puzzle.

Am luptat împreună cu Theo contra tuturor piedicilor întâlnite în drumul lui către desluşirea misterului: birocraţia spitalului, tabloul Aliciei, ostilitatea celor care au cunoscut-o înainte de crimă, înainte să înceteze să vorbească, doctorii care se opuneau tratamentului. Am căutat până şi mitul Alcestei pe internet sperând că aşa am vreo şansă o să desluşesc misterul înaintea lui Theo.

Doamne câte sentimente şi resentimente mi-a produs acţiunea acestui roman şi totuşi toate au fost nimic în comparaţie cu finalul.

Încă mă întreb cum a reuşit autorul să se joace felul ăsta cu mintea mea. M-am simţit manipulată şi minţită dar mai presus de toate absolut năucită. Chiar m-am gândit să recitesc romanul pentru a-mi da seama dacă puteam anticipa un asemenea deznodământ.

Dacă sunteţi fan thrillere trebuie să citiţi această carte care e, în mod clar, prea bună pentru un roman de debut. Oare de ce i-a luat atât de mult lui Alex Michaelides să-şi descopere calităţile de scriitor? Ce a făcut până acum? A fost ocupat cu a arăta bine? Pentru că şi la domeniul acesta se descurcă binişor 😀

DISTRIBUIȚI
Eliana Popa
Iubesc să citesc de când am învăţat cum să o fac. Cărţile mi-au dat libertatea de a cunoaște, de a alege, a-mi forma propriile păreri şi de a le argumenta. Mi-au dat puterea de a-i înţelege şi accepta pe ceilalţi dar mai ales pe mine însămi. M-au învăţat să iubesc viaţa şi tot ce îmi oferă ea, să mă simt norocoasă că sunt aici, acum, să profit la maxim de fiecare moment, să iubesc călătoriile şi arta, adrenalina şi sportul, să am grijă de corpul, mintea şi sufletul meu, să simt mai mult decât înainte şi să-mi accept acele sentimente neînţelese pe care le reprimăm. Cărţile m-au ajutat să înţeleg că prea mult din ceva înseamnă prea puţin din altceva. Prin intermediul lor m-am găsit echilibrul și vă doresc același lucru.

2 COMENTARII

    • Ruxandra, sunt foarte putine carti apreciate de toti cititorii ( indeosebi cele consacrate despre care nu are nimeni curajul sa spuna ca sunt proaste).
      Este important sa ne pastram individualitatea sa stim sa ne argumentam parerea si sa o respectam pe a altora.
      Ma bucur ca te-ai regasit in recenzia mea 🙂 finalul a fost piesa de rezistenta si din punctul meu de vedere.

LĂSAȚI UN MESAJ