Păi, simplu: aveam nevoie să schimb ochelarii de vedere (la cei vechi mi s-au cam zgâriat lentilele), iar ochelarii de soare nu mai spun, că nu îi mai schimbasem de vreo… hm, zece ani. Noroc că Dolce&Gabbana și Ray-Ban fac ochelari fără rabat la calitate, motiv pentru care încă sunt buni. Tot la fel am ales și acum, branduri pe care le cunosc și cu care știu că nu dau greș.

REDUCERI DE 90% LA LENSA

Două magazine. Mii de ochelari. Zeci de consultanți. Consultație gratuită. Reduceri uriașe. Cam așa ar fi în câteva cuvinte. Am avut parte de o experiență deosebită în lumea ochelarilor de la Lensa, unde eleganța și calitatea se întâlnesc cu reduceri incredibile de 90%, plus consult gratuit. Așadar, în cei 3000 de lei sunt nu doar patru perechi de ochelari de brand, dar și această consultație, care e foarte importantă, mai ales când lucrezi cu ecranele luminoase. Haideți cu mine în această poveste, să aflați care sunt ochelarii pe care i-am ales și de ce.

Ochelari de vedere de la Jimmy Choo

Design simplu îmbinat perfect cu funcționalitatea. Asta mă reprezintă pe mine. Nu că nu mi-ar fi plăcut să încerc ceva mai sofisticat sau, hai să zic diferit față de ce am avut până acum, dar nu orice este pentru oricine. Am ales ce mi se potrivește cel mai bine. Ochelarii de la Jimmy Choo aleși în magazinul Lensa din zona Apaca completează stilul, dar și îmbunătățește claritatea vizuală.

Consultația m-a ajutat să descopăr că mi-a crescut dioptria. Am oferit o informație eronată pe contul de Instagram iCarte, iParte, unde am spus că diptria a rămas aceeași; de fapt, a crescut de la +0,25 la +0,5 la ochiul stâng, iar la cel drept a rămas de 0,5 cum era și înainte. Mi-am simțit ochii obosiți în ultima perioadă, iar asta se datorează lucrului mult în ecranul luminos al telefonului și a faptului că ochelarii vechi au lentilele ușor zgâriate. Specialistul optometrist a notat exact ce lentilă este necesară (și sper, sper să nu mai crească; recomandarea este să îi port permanent, dar recunosc că îi țin doar când lucrez pe laptop ori telefon sau când citesc cărți, în format fizic sau pe Kindle, și când mă uit la televizor). Dacă în luna noiembrie am reușit să citesc nu mai puțin de șapte cărți, stați să vedeți cum o să citesc acum, că am ochelari nou-nouți, cu lentile nou-nouțe:).

Ochelari de vedere Jimmy Choo – LENSA

Ochelari de soare Dolce & Gabbana

Dacă vorbim de un brand italian știm din start că e ceva bun-bun. Dacă mai spui și Dolce&Gabbana, vorbim deja de rafinament (iar acest lucru se datorează atenției deosebite pentru design și calitatea materialelor). Fiecare pereche reflectă estetica sofisticată a brandului, integrând elemente inovatoare într-un mod care evidențiază eleganța și originalitatea. Am probat multe perechi și am fost între aceștia și Prada. Cei din urmă erau puțin măricei pentru fața mea. Consultanții din magazinele Lensa și-au făcut treaba până la capăt și m-au ajutat cu revomandări și sugestii asfel încât să mă simt bine când port acei ochelari.

Ochelari Dolce&Gabbana – LENSA

Ochelari de soare Ray-Ban

Dacă tot am avut niște cohelari RayBan pe care i-am purtat zece ani (cred că în 2012 i-am luat, din Londra, modelul Aviator). Marcă italiană de ochelari de soare și ochelari de lux fondată în America, Ray-Ban a fost creată în 1936 de compania americană Bausch & Lomb și este cunoscută pentru liniile sale de ochelari de soare Wayfarer și Aviator. Cu toate că modelul Aviator vine puțin-puțin mare pentru fața mea, am ales din nou să-i port, pentru că este un model care îmi place foarte mult. Și totuși, nu-mi vin rău:).

Ochelari Ray-Ban – LENSA

Ochelari de soare Vogue

Ma simt foarte fashionistă cu modelul acesta de ochelari de soare. Ador culoarea Burgundy și mi se potrivește de minune. Chiar va fi un accesoriu esențial pentru zilele frumoase și călduroase din 2024 (pentru că da, pe aceștia i-am gândit special pentru anul ce vine).

Ochelari Vogue – LENSA

Magazinele Lensa în România

Lensa, un brand 100% românesc, a căruit poveste a început în 2013, oferă oportunitatea de a îmbrățișa moda și claritatea vizuală la prețuri foarte avantajoase. Cele trei perechi de ochelari pe care le-am luat – de la Jimmy Choo, Dolce&Gabbana, Vogue și Ray-Ban – reprezintă o investiție în stilul personal și sănătatea ochilor.

În total, în România, sunt 75 de magazine Lensa. În fiecare dintre ele aveți la dispoziție ochelari de vedere, ochelari de soare, lentile de contact, lentile colorate. Accesați linkul pentru a beneficia de reducerile de până la 90% și de consultația gratuită.

INTRĂ AICI ȘI FĂ O CONSULTAȚIE GRATUITĂ LA LENSA

**Pentru alte fotografii și filmulețe cu ochelarii, vor apărea pe Youtube, pe Facebook și Instagram mai multe materiale.

Articolul Ce ochelari mi-am luat cu 3000 RON de la Lensa apare prima dată în Roxana B.

În ultimii ani, parfumurile orientale, lemnoase, de tip unisex, au câştigat tot mai mult piaţa, acestea devenind preferate celor europene, mult mai scumpe şi cu mirosuri comune. Azi, vreau să vă prezint Oud Mood Elixir, o bijuterie olfactivă produsă de Lattafa.

De ce Oud Mood Elixir

Mood Elixir pe mine m-a vrăjit şi nu pentru că eu sunt o mare consumatoare de parfumuri arăbeşti, şi nu de acum, ci pentru că acesta este cu adevărat deosebit. Este un oriental care poate fi folosit atât de femei, cât şi de bărbaţi, aşa este recomandat, doar că eu îl văd purtat mai mult de o doamnă sau domnişoară peste 25 de ani, sofisticată şi care vrea să iasă din anonimat. Asta îmi inspiră mie această esenţă minunată, care creză dependenţă şi, fără dubii, întoarce capete. Un „must have” al oricărei doamne.

Ce conţine şi de ce este deosebit Mood Elixir

Pentru cunoscători, oud-ul sau lemn de agar, esenţa dominantă a parfumului meu, nu mai are nevoie de nicio prezentare. Mirosul animalic, fructat al oud-ului maturat, este îmbinat erfect cu ambra dulce şi finisat cu izul puternic al moscului alb. Un parfum rafinat, elegant si seducator. Pe lângă oud-ul matur, uşor afumat, Mood Elixir conţine condimente orientale (şofran, scorţişoară şi nucşoară), lemn de santal, piele, vanilie şi ambră. Este o nebunie olfactivă care, în debut, este uşor agresivă, dar, în timp, dacă o laşi să se deschidă, se transformă într-o dulceaţă stăpânită de lemnul de agar maturat, perfectă pentru acest început de toamnă. Fiind o esenţă tare, nu l-am testat încă, pentru că abia l-am achiziţionat, dar cred că s-ar potrivi perfect şi sezonului rece, purtat la un pulover de caşmir în culori calde.

Cum te caracterizează parfumul tău

Piaţa parfumurilor este mare, variată şi în continuă dezvoltare. Tocmai de aceea, sunt esenţe pentru orice tip de personalitate. Dacă preferi parfumurile citrice, eşti o persoană matinală, plină de viaţă, care preferă look-ul curat şi alb, accesorizat întotdeauna.

Parfumurile orientale se potrivesc mănuşă femeilor senzuale, calde şi pline de pasiune, care, prin stilul lor, dau valoare ţinutei pe care o aleg. Parfumurile florale sunt cele mai căutate şi des alese de sexul frumos. De ce? Pentru că se potrivesc celor mai multe tipuri de femei şi sunt uşor de purtat, la orice ţinută accesorizată cu un stiletto.

Parfumurile picante sunt pentru femeile pasionale, extrem de atrăgătoare prin siguranţa şi forţă interioară pe care le exprimă cu fiecare apariţie.

Recomandări pentru sezonul toamnă – iarnă

Indiferent de gust, pentru că sezonul rece bate la uşă, ar trebui să facem loc în garderoba noastră esenţelor calde, puternice şi condimentate cu vanilie, scorţişoară, trandafir turcesc, piper sau patchouli.

White Patchouli de la Tom Ford, Manifesto de la Yves Saint Laurent, Reveal de la CK sau Nuit Noor de la Elie Saab sunt doar câteva esenţe pe care vi le propun pentru sezonul rece. Iar pentru doamnele care chiar doresc să iasă din anonimat, Armaf Niche Oud este o variantă.

Articolul Oud Mood Elixir, parfumul recomandat doamnelor pentru acestă toamnă apare prima dată în Roxana B.

Prin 2013 (dacă nu greșesc), după apariția metrosexualilor, o anumită categorie de bărbați a început să-și lase barba să crească pentru a scoate în evidență ceea ce pierduseră ceilalți din vedere prin îngrijirea excesivă a aspectului fizic: masculinitate, bărbăție, putere, înțelepciune. Această categorie a apărut sub denumirea de lumbersexuali. Sigur, nu toți bărbații de pe mapamond intră în categoriile astea. Încă există normalitate.

În ultimii anii, studiile au arătat că majoritatea femeilor preferă bărbații cu barbă în detrimentul celorlalți (adică ăia fără barbă, ăia cu mustață sau ăia cu chelie – deși e și asta o modă). Sigur, “de gustibus et coloribus non disputandum”, după cum spune vechiul proverb din latină. Sunt și femei care nici nu vor să audă de “așa ceva”. Bărbații cu barbă cam știu ei de ce și-au lăsat-o să crească. Nah, dacă e să ne jucăm de-a despicarea firului în mai multe putem vorbi despre faptul că barba poate fi… incitantă. Sau mai bine excitantă? 😀 Cert este că cei care poartă barbă sunt sexi. Cei cu puțină barbă. Ăilalți care o au până la buric și o împletesc intră în categoria numită mai sus. Ce-mi displac mie categoriile astea! Mă, dar chiar: cum de le-a crescut barba așa? Că eu, cu tot uleiul de ricin pe care îl pun în cap, tot nu reușesc să am o lungime mai mare de mediu :))).

În altă ordine de idei, Confucious, Sigmund Freud, Ernest Hemingway, Van Gogh, John Lennon, Che Guevara, Alexandru Ioan Cuza, Ion Creangă,  Constantin Brâncuși sau Carol I sunt doar câteva dintre personalitățile purtătoare de barbă. Dacă vreți, îi pot pomeni chiar și pe Decebal și Burebista. Cei mai sexi dintre toți acești bărboși mi s-au părut mereu Creangă și Carol I. Scriitorul avea și așa trăsături fizionomice plăcute, așa că barba impozantă îi subția ușor fața și îl făcea mai sexi. Regele Carol I, cu statura lui mereu dreaptă, cu seriozitatea lui, părea și mai puternic, barba fiind un simbol al virilității. Apropo de putere, vă amintiți de biblicul Samson? „Apoi Dalila a adormit pe Samson pe genunchii ei şi a chemat pe un om care a ras cele şapte şuviţe de pe capul lui Samson. Şi Samson prinse a slăbi şi puterea lui îl părăsi”.

PS: Voi, doamnelor și domnișoarelor, preferați barba? Știu, trebuia să fi scris despre homosexualitate, că despre asta se discută acum, dar mi-am spus părerea AICI acum ceva timp :). Sau despre mitingul PSD, dar având în vedere ”trecutul” meu de PSD-istă, nu-mi permit să intru-n vorbă nici măcar în scris :).

PPS: Nici că puteam alege bărbat mai frumos în poza principală decât acest ”Kemal”, pentru cine a văzut ”Dragoste infinită” (da, bro, telenovelă turcească, ce să-i faci :D).

Articolul Carol I și moda secolului XXI: Bărbații cu barbă apare prima dată în Roxana B.

Fusta cloș este unul dintre cele mai frumoase modele, care rămâne la modă și în 2018. Mă rog, în concepția mea. cel mai mult se vor purta cele mini, plisate, cu franjuri sau pene etc. Dar moda este aceea pe care o creezi tu atât cât să te simți bine cu tine. Cel mai plăcut model de cloș este acela care are lungimea puțin peste genunchi. Recomandarea mea (și nu numai) este să fie purtată cu ceva cambrat. Fusta este deja largă, amplă, voluminoasă. Nu este indicat să pui ceva tot larg și în partea de sus.

După cum știți, și eu croiesc fuste cloș. Printre altele :). Dar aceasta îmi este mai facil de lucrat, prin urmare mi-a devenit și cel mai dragă. Tot ce trebuie să fac este un simplu calcul matematic. Dacă am lungimea taliei și lungimea fustei, mai rămâne să “aflu” raza mare și raza mică (iar aici mă ajută acel “pi” din matematică).

Ei, simplu pe naiba! Fără Ștefania nu fac nimic (profa). În croitorie, niciodată nu vei deține toate cunoștințele. Pentru că aceste raze se află în funcție de modelul de cloș. Iată în imaginea de mai jos că nu este unul singur.

Indicat este să am material cel puțin de două ori cât este lungimea fustei. De data asta, m-am “calicit” un pic și am luat doar 1,50 metri. Asta a însemnat că a trebuit să fac fusta din două bucăți, cusute pe lateral, iar fermoarul a venit pe-o parte. De aceea, am ales să o fac în două unghiuri de 90 de grade. Bine, și pentru că, dacă aș fi ales trei sau patru unghiuri, ar fi însemnat și mai mult volum, iar o fustă de genul chiar nu mi s-ar potrivi. Pe mine mă avantajează fustele scurte sau puțin peste genunchi, cum spuneam și la începutul articolului. Am zis ca anul ăsta să schimb puțin și să port și ceva mai lung de atât.

Cele două fuste de mai jos (nu mă gândeam că voi scrie acest articol, altfel aș fi făcut niște poze mai drăguțe ) au fost croite acum trei săptămâni. Manechinul nu îmi este de prea mare ajutor, pentru că este unul vechi, de la o croitoreasă italiancă, ce nu poate fi micșorat sau mărit. A “mers” câteva mii de kilometri ca să ajungă la mine așa că țin foarte mult la el. Chiar dacă nu este extraordinar de util, mă mândresc că am, totuși, un manechin :).

M-aș apuca eu de rochii, dar știți cât am de măsurat? De la gât și până la talie, câte pense pe sân sau pe spate? Ehee… Am mai zis asta: dacă vrei să faci croitorie, tre’ s-o mănânci pe pâine, muică! Și nu de la 30 de ani ca mine, ci de pe la vreo 14-15 . De aceea nu mă pot lăuda decât cu vreo… ă, trei rochii în total . Însă mă pun pe muncă vara asta. Vreau să-mi schimb garderoba. Îmi place să merg pe “fă-ți iarna car și vara sanie”, dar nu s-a nimerit. Nu-i bai, bine că a venit, în sfârșit, primăvara .

PS: Par demodată dacă vreau să port rochiile din galerie?

Articolul MODA 2018: Cum să porți fusta cloș? apare prima dată în Roxana B.

Haideți să vă spun o poveste. Nu este scrisă de mine, mi-a ajuns pe mail și doresc să o împărtășesc cu voi.

O doamnă a vrut să cumpere un tort minunat, elegant și cu ingrediente naturale de la un cofetar care făcuse cu adevărat o piesă uimitoare, dar pe care o valorificase la un preț ce i se păruse doamnei destul de mare. Astfel că a mers la cofetar și i-a spus:

-Vreau să cumpăr un tort de la dumneavoastră, dar cred că prețul este prea mare.

Cofetarul a fost surprins, dar a răspuns:

-Bine, cât credeți că ar trebui să coste?

-Cred că ar trebui să fie “X” lei, pentru că laptele te costă atât, ciocolata atât, iar fructele atât. Chiar am luat în considerare și cratița în prețul ăsta.

Prețul final al doamnei era mult mai mic decat costul inițial cerut de cofetar, însă acesta a spus:

-Ok. Într-o săptămână am să vă trimit minunea de tort.

Clienta este foarte mulțumită de ea însăși și nu poate rezista tentației de a nu spune tuturor prietenilor ei, ce afacere fabuloasă a negociat și cât de inteligentă este ea și că într-o săptămână va avea produsul dorit. O săptămână mai târziu, coletul ajunge într-o cutie frumos ambalată. Deschide, iar în interior găsește laptele, untul, ciocolata, chiar și cratița. Furioasă, contactează cofetarul și strigă:

-Cum ai putut să-mi faci asta? Am discutat despre un tort și tu mi-ai trimis o cutie plină de lapte, unt, ciocolată… chiar și cratița?!

Cofetarul răspunde liniștit:

-Dragă doamnă, ați primit exact ceea ce ați plătit. În cazul în care credeți că lipsește ceva, trebuie să plătiți și pentru asta.

MORALA: Atunci când cumperi lucruri handmade, de orice fel (haine, ornamente etc), nu cumperi doar materialele pe care le folosește “maestrul”, acela care produce – ci cumperi talentul, imaginația, maiestria, utilitățile consumate, timpul, efortul, dragostea și dăruirea acestuia pentru produsul finit. Gândește-te de două ori înainte să “negociezi”. O spun din proprie experiență. De când mă știu, am negociat tot ce s-a putut. Și am ieșit învingătoare de cele mai multe ori. Însă niciodată nu am negociat mult sub prețul pieței. Ar fi o jignire să faci asta. O jignire pentru munca acelui om.

Articolul De ce HANDMADE nu este ieftin apare prima dată în Roxana B.

Mocasinii sunt piesa de rezistenţă pentru 2018. Au apărut în anii ‘70, când au devenit tot mai populari, iar de atunci apar periodic pe podiumuri. Au fost împrumutați de la bărbați, ce-i drept, dar ce contează?

Sunt mult mai lejeri decât balerinii, asta şi datorită materialului moale din care sunt făcuţi. Nu vor putea înlocui niciodată pantoful cu toc, asta clar. Pentru că tocurile îți oferă o eleganță deosebită. Însă mocasinii reprezintă cea mai bună variantă atunci când dorești un outfit casual și nu numai.

Mocasini vs loaferi

Înseamnă același lucru, însă există o diferență între cele două perechi de încălțăminte. Primii sunt fără șiret și au o talpă moale și flexibilă. Ceilalți au talpa rigidă, formată din lemn sau din piele, dar și un toc de doi centimetri. Mocasinii pot fi purtați cu orice, oferind un streetstyle, iar loaferii sunt ceva mai eleganți și îi poți purta chiar și la costum.

Articolul PRIMĂVARA 2018: Bye-bye balerini, welcome mocasini! apare prima dată în Roxana B.

Eu nu le am nici cu una, nici cu cealaltă. Iar raționamentul este următorul: fusta mini se ridică pe șolduri (AICI am dezbătut mai mult), iar decolteul – cum să zic? – mă inhibă . Îmi plac femeile care poartă fustă mini, cât și acelea care poartă decolteu. Ce mă deranjează este când se întrece limita decenței. Pentru că sunt femei care le combină. Iar atunci, din sexi, se transformă în vulgare. Măcar de ar pune un șal, o eșarfă ceva în partea de sus.

De asemenea, mai am o problemă cu tocurile. De fapt, exclud stiletto la o fustă mini. Un toc micuț, comod, mai merge. Hai să zicem că seara, în funcție de eveniment (singurul ar fi într-un club), se poate sări peste regula asta și tocul cui este potrivit (oarecum).

Fusta de tip A

Este singura care avantajează cam orice femeie. Chiar și pe aceea care are un trup mai rotunjor. Deci chiar și pentru mine, în ideea că nu se ridică atât de mult când merg. Fusta mini a fost întotdeauna foarte apreciată de creatorii de modă. Prin urmare, o recomand și eu, cu respectarea regulii menționate în titlu.

Articolul Ori porți mini, ori porți decolteu. Amândouă, niciodată. apare prima dată în Roxana B.

Acest lucru s-a petrecut subit. Am descoperit dintr-odată, fără să mă gândesc. Și nu weekendul acesta, când am fost la Târgul de Nunți cu prietena mea pentru ca ea să-și aleagă rochia de mireasă, iar eu pe cea de domnișoară de onoare (ea a găsit după opt ore; pentru mine n-am mai suportat să iau iar Romexpo la pas). Nu, asta am descoperit acum ceva timp, când am simțit că mi se face rău într-unul dintre mallurile bucureștene. Luminile, agitația, oamenii grăbiți, prețurile care nu corespund calității proaste (sunt maxim cinci magazine în care aș intra oricând, fără regrete: Nissa, Massimo Dutti, Stefanel, Desigual și Tommy Hilfiger), toate mă obosesc și îmi dau o stare de nervi. Sigur, are legătură și cu partea financiară. Dacă mi-aș permite, nu mi-aș pierde timpul prin Zara (nu zic, unele sunt frumoase și au material bun, însă nu merită câteva sute de lei), Mango sau H&M.

N-am fost niciodată o shopaholică înrăită. Cel puțin nu așa cum era domnișoara Bloomwood din “Confessions of a Shopaholic”, tânăra cu eșarfă verde, care visa să ajungă jurnalist la revista de modă Alette, dar între timp făcea credite peste credite pentru a-și permite cumpărături la prețuri reduse (sumele nu erau deloc modice, chiar dacă reduse, pentru că Rebecca Bloomwood era o fashionistă desăvârșită, ce vâna brandurile).

N-aș putea spune că sunt nici ca majoritatea bărbaților care urăsc shoppingul. Ați văzut că ei nu numai că nu se dau în vânt după cumpărături, dar nici nu stau la discuții despre culori sau materiale. Femeile ar vorbi ore în șir despre asta, pe când ei nu. Iar la cumpărături, nu e potrivit să plece împreună. Pentru că ei știu ce vor, ele nu. Pentru ei este o necesitate, pentru ele o plăcere.

Pentru mine, shoppingul devine un coșmar, dacă petrec mai mult de trei ore. În rest, sigur, îmi place să cheltui pe haine .

Articolul În ce moment am ajuns să nu mai suport shoppingul? apare prima dată în Roxana B.

Mai jos am pus şi galerie foto. Dacă vă vine să credeţi, mi-a fost mai uşor să găsesc poze cu bărbaţi îmbrăcaţi în roz decât cu femei. Pe cuvânt. Nici Google, nici Pinterest nu m-a ajutat foarte mult la articolul de data trecută.

De ce fetiţele sunt cu roz, iar băieţii cu albastru?

Există un banc pe internet, circulă de vreo câţiva ani buni şi îl redau acum:

La maternitate, doi nou-născuţi, culcaţi în acelaşi pătuţ, stau de vorbă. Unul îl întreabă pe celălalt:

– Tu ce eşti, fetiţă sau băiat?

– Sunt fetiţă. Dar tu?

– Eu sunt băiat!

– Nu cred!

– Ba da, sunt băiat, dacă-ţi spun!

– Da’ nu te cred!

– Bine, aşteaptă să iasă asistenta din cameră. O să ridic pătura şi o să-ţi arăt.

La un moment dat, asistenta iese.

– Aşa, acum să-ţi dovedesc că sunt băiat. 

Şi ridică păturica.

– Vezi? Ţi-am spus că sunt băiat! Vezi că am botoşei albaştri?!

Amuzant, aşa-i? 🙂

Dacă ne uităm puţin în urmă, la studiile făcute, observăm că, încă de când sunt mici, copiii ştiu din start ce culori să aleagă. Pentru că Barbie este întotdeauna îmbrăcată în roz, iar Batman în negru. Aşadar, atunci când micuţii devin conştienţi de sexul lor, aceştia resping din start ideea de roz. De ce? Pentru că aşa impune societatea. Este un fenomen cultural, nu biologic. Aşa înveţi, aşa creşti şi aşa crezi că e normal. Până când începi să gândeşti singurel, să ai propriile principii şi valori. Aşa cum noi, femeile, purtăm albastru, care era consideră o culoare băieţească, la fel şi voi, bărbaţii, purtaţi roz şi roşu. Aşadar, a purta roz este o chestiune de curaj :).

Uitaţi ce culori frumoase! Bine, eu nu aş combina buline cu pătrăţele. Adică ori una, ori ailaltă. Ne jucăm, de acord, dar nici să punem pe noi tot ce pică :D.

Rozul nu e pentru gay!

Mulţi urăsc ideea de a purta roz pentru a nu fi catalogaţi drept homosexuali. Acum mulţi, mulţi ani, în Germania nazistă, cei care erau închişi în lagărele de concentrare erau obligaţi să poarte un triunghi roz din cauza faptului că erau homosexuali. Ulterior, în perioada modernă, grupurile care promovează mişcarea gay-lor au adoptat simbolul triunghiului roz. De aici, prejudecăţi una peste alta. Mi-ar plăcea să ieşim de sub tirania acestei convenţii. Oameni buni, roz este o culoare normală, ca şi galben, verde, albastru, maro etc. Şi toate acestea menţionate sunt purtate, deopotrivă, de femei şi bărbaţi.

„Gândirea conservatoare nu te ajută!”

Karim Rashid, designer (interviu revista „Timpul”): „Fii deștept, fii răbdător, învață să înveți, fii foarte practic, dar saturat de poetică, estetică și noi paradigme în schimbarea peisajului de produs. Gândirea conservatoare nu te va ajuta să crești. Separă-te! Trebuie să găsești un nou limbaj, o nouă semantică, o nouă estetică, să experimentezi materiale și abordări comportamentale noi. Amintește-ți întotdeauna chestiunile umane evidente din produsul vostru, cum ar fi emoția, ușurința de utilizare, progresul tehnologic, umorul, un spirit dinamic pozitiv și chiar mândru, aș spune. Asta lipsește! Multe dintre produsele așa-zis de linie nu reflectă preocuparea pentru aspect sau ergonomie; se aliniază celorlalte produse de gen și vor avea o viață scurtă, care nu surprinde spiritul timpului lor”.

Simplitate

Ca să vă spun drept, mie îmi place bărbatul îmbrăcat elegant. Mă îndrăgostesc definitiv și absolut de un bărbat îmbrăcat în costum . Cu cât mai simplu, cu atât mai plăcut. Adică o cămașă roz, dacă îi vine bine, dacă i se potriveşte adică, m-aş bucura să poarte (nu orice roz, clar, un roz pudrat, eventual, chiar dacă “pudrat” nu sună bărbătește, să-i zic așa). La fel şi un pulover. Dar restul hainelor mai puţin colorate. Sigur, depinde de ocazie, de eveniment, de multe alte lucruri. Mie îmi plac toate culorile de roz alese în fotografiile de mai jos.

Cravata, de asemenea, este un accesoriu care nu văd de ce nu ar fi roz. Sau cu dungi roz ori cu alt model. O pălărie, dacă eşti mai fashionist. O eşarfă, chiar şi un sacou. Însă pantaloni roz? Nţ. De fapt, mint. Merg vara, pe plajă, cu şlapi :).

Oricum ai alege să porţi rozul, fă-o cât mai simplu. Sunt n şi n nuanţe de roz, iar dacă ai pus-o pe cea greşită pe tine, s-a dus naiba tot. Rozul nu este chiar uşor de asortat.

PS: Sper că v-a plăcut articolul. Urmează unul despre parfumuri. Asta pentru că am înnebunit, în ultima vreme, tot mirosind parfumuri dulci. Prea dulci. Amețitor de dulci. În fine, ați înțeles ideea . Nu mă întrebați de ce preferă astfel unii bărbați, că n-am descoperit :).

Articolul Moda la bărbaţi: Dragă, se poartă roz! apare prima dată în Roxana B.

Multă vreme am avut prejudecăți de genul: nu port roz, că-i de piți, și nu port roșu, că-i de bitches. Așa or avea și altele impresia despre mine, cum că sunt o bitch .

Așadar, am început să port roz, inclusiv ruj roz (La cel cum am început să port roșu, inclusiv ruj roșu; doar oja roșie este cea pe care o folosesc de ani buni, fără să am vreo prejudecată legată de acest lucru). Și mă bucur de asta, pentru că eu sunt o persoană a culorilor, le ador și mă joc cu ele așa cum o fac cu vorbele scrise :).

Rozul a început să se poarte iarăși pe la începutul lui 2013. Eu am îndrăznit pe la sfârșitul lui 2017. Eh, n-am pierdut nimic. Nu-mi place să apar la fel ca restul doar pentru că se poartă :). Așa că am venit mai cu întârziere. Oricum, port rar. Și, de regulă, roz cald, deschis, pastelat. Mai am și câte o fucsia, de exemplu unul dintre tricourile pentru sală, dar nu prea multe.

Cel mai mult port eșarfe roz sau cu un pic de roz. Haine mai puțin. Nu cred că am purtat vreodată o rochie roz. Aaa, ba da! Vaaai, trebuie să vă spun asta! Eram pe la sfârșitul clasei a cincea. Îmi luase maică-mea acea rochie roz. Nu mai știu exact din ce material era, dar parcă aducea puțin cu neoprene-ul de azi, doar că ceva mai subțire. Și țin minte că am mers la țară, la o serbare a unor copii de-o seamă cu mine. Doamne, ce mi-au mai lăudat fetele acelea rochia! La oraș, n-ar fi observat nimeni că am o rochiță nouă, roz. La țară, însă, mă simțeam așa de #FataCuRochieRoz, atât de privită și de admirată . Habar n-am de ce n-am mai purtat niciodată roz de atunci. Poate pentru că m-am simțit prost. Fetele erau simple, îmbrăcate în costume populare, iar eu păream o orășeancă încrezută (deși cred că era doar în mintea mea de atunci).

My favourite pink

Revin în prezent și vă spun că rozul mi se pare o culoare îndrăzneață, iar cel mai mult mi-ar plăcea niște pantofi roz (nu orice roz). Poate îi iau și am să-i port la vară. Sunt colecționară de pantofi (ca orice femeie, de altfel), deci trebuie să am și roz. Nu prea mult, pentru că anul acesta avem o altă culoare care se poartă, culoarea mea preferată dintotdeauna: galbenul pai (ca să știți, mor de invidie când văd la o femeie/un bărbat bluză sau pantaloni galbeni; efectiv, îmi vine să o/îl dezbrac pe loc ).

Iar culoarea mea preferată de roz este nude. Mă rog, roz deschis. Îmi place și roz prăfuit. Simplu și plăcut ochiului. Cum e aceasta:

ROZ la bărbați

Absolut! Mi se pare că nu sunt atât de privilegiați ca noi pentru că unora li se pare ciudat când văd un bărbat îmbrăcat mai colorat. De fapt, ia lăsați, că fac un articol separat, că lungesc prea mult textul și vă plictisiți. Știu, știu, este un site cu și despre feminitate, gândiți că n-ar trebui să-i bag cu noi (poate PE noi ). Mie mi se pare foarte util un articol cu și despre bărbați. Îmbrăcați în roz :).

! Niciodată nu combin roz cu roșu. Roșu cu vișiniu sau grena nici atât! Am văzut că sunt multe femei care fac asta. Pur și simplu, vizual, nu-mi place. Înainte nu combinam nici galben cu portocaliu sau albastru cu mov. Între timp, preferințele acestea s-au mai schimbat. Asta după ce am văzut că au apărut pantofi în două nuanțe, chiar cele menționate mai devreme. Însă roz cu roșu… n-am cum, e too much for me :).

“Always have fun with fashion. Dress to entertain yourself”

(Betsey Jojnson)

 

1 de 8

 

Articolul Rozul nu e pentru pițipoance, poartă-l cu încredere! apare prima dată în Roxana B.